Situatia din România la sfarsitul anului 1989
Romania avea un excedent al contului curent al balanţei de plăţi de 2,8 miliarde dolari, folosit pentru lichidarea datoriei externe şi creşterea rezervelor internaţionale ale României. Romania avea creanţe de 24 de miliarde de dolari, majoritatea lor in Orientul Mijlociu si tarile comuniste. Din acesti bani au fost recuperati mai putin de 10%. Adica 2.5 miliarde de dolari restul de aproximativ 24.5 miliarde de dolari s-au evaporat sau nu au fost recuperati. Înainte de 1989 raportul era de circa un bugetar la 40 de locuitori. Acum există un bugetar la 22 de locuitori, în timp ce în economiile cu adevărat eficiente media este de un bugetar la aproape 75 de locuitori.
Situatia României la sfarsitul anului 2009
Transporturi si agricultura. România dispune de 81.693 kilometri de drum public. Aproape 60.000 de kilometri sunt de drum vechi şi plin de gropi, iar 22.865 km au trecut printr-un proces de modernizare, cea mai mare parte cu îmbrăcăminţi asfaltice de tip greu şi mijlociu. Investiţiile realizate nu garantează însă şoferilor o călătorie fără griji, pentru că jumătate dintre aceste suprafeţe refăcute sunt deficitare şi au durata de serviciu depăşită.
Din totalul de drumuri, 16.600 sunt drumuri naţionale, în jur de 35.000 km sunt drumuri judeţene şi 29.843 km – drumuri comunale. România dispune, în prezent (aprilie 2009), de numai 281 kilometri de autostradă. Cele mai multe drumuri din ţară sunt de două benzi şi doar 1.280 km dispun de patru benzi de circulaţie.Sursa.
România ocupă locul 123 la capitolul calitate a drumurilor, într-un top realizat de Forumul Economic Mondial (FEM). Înainte României apar ţări ca Albania, Bulgaria, statele asiatice Kârgâzstan şi Cambodgia şi statele africane Burundi, Tanzania şi Zambia. Sursa.
Investiţiile României în infrastructură feroviară sunt mult în urma celor mai multe dintre ţările europene. În ultimii zece ani s-au primit doar 8-10% din necesarul de bani pentru dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii feroviare. România dispune de 10.785 kilometri de cale ferată, din care doar 4.000 kilometri sunt electrificaţi. Sursa.
Agricultura si piscicultura. România are o suprafaţă agricolă de 14,7 milioane de hectare, dintre care doar zece milioane sunt ocupate cu terenuri arabile. După o evaluare făcută în noiembrie 2008, aproximativ 6,8 milioane de hectare agricole nu sunt lucrate Aproape jumătate din suprafaţa agricolă este lucrată de exploataţii de subzistenţă, care menţin eficienţa agricolă generală la un nivel scăzut, contrabalansând realizările fermelor mari care obţin, de altfel, rezultate bune. Sursa.
Producţia de peşte din România a scăzut constant începand cu anul 1989. Astfel, dacă imediat după Revoluţie, producţia naţională de peşte din ape amenajate se cifra la 50-60.000 de tone anual, în anul 2006, aceasta era de numai 8.000 de tone. Şi pescuitul din Marea Neagră s-a diminuat considerabil – de la 4.431 tone peşte, în 1998, până la 2.026 tone, în anul 2005. Sursa.
Agricultura României este departe de ceea ce se practică în Europa atât ca producţie, cât şi ca tehnologie. Produsele „made in România” sunt prezente în cantităţi mici pe piaţa externă, în timp ce importurile cresc de la an la an, fostul grânar al Europei în perioada interbelică devenind un importator net, pe anumite segemente – exemplele cele mai concludente sunt carnea, fructele şi legumele.
Din punct de vedere al mecanizării, în septembrie 2009 situaţia se prezintă astfel: România dispune de o dotare cu tractoare şi utilaje agricole printre cele mai slabe din Europa, încărcătura pe fiecare tractor fiind de aproximativ 54 de hectare, comparativ cu UE, unde media este de numai 13 hectare. Parcul intern de tractoare se ridică la circa 170.000 de unităţi, din care circa 80% sunt îmbătrânite. Spre deosebire de Occident, unde tractoarele sunt considerate vechi la 3.000-4.000 de ore, în România încărcătura pe tractor ajunge chiar şi la peste 12.000 de ore de utilizare.
Problemele majore ale agriculturii din România sunt: lipsa unor investiţii majore în agricultură (nu atât din cauza lipsei fondurilor de finanţare, ci mai degrabă din dificutatea accesării acestora), fărâmiţarea pământurilor, litigiile legate de proprietate şi tehnologia precară Produsele româneşti nu corespund întotdeauna standardelor de calitate ale UE, ceea ce şi explică lipsa prezenţei pe pieţele externe, în timp ce mărfurile din import au invadat rafturile magazinelor autohtone.
Dintre companiile străine, au pătruns pe piaţa românească giganţi precum Smithfield Foods, cu investiţii de câteva sute de milioane de euro, Cargill, Bunge, Glencore, Lactalis şi Meggle. Sursa.
Migraţia forţei de muncă. În ultimii ani, o bună parte din forţa de muncă a migrat în special în Italia şi Spania (aproximativ 2,8 milioane persoane). Sumele trimise de românii care lucrează în străinătate au fostintre 2005 si 2008 transferurile romanilor din strainatate au fost aproximativ 5,3-5,7% din PIB :
2008: 9,0 miliarde USD
2007: 8,5 miliarde USD (5,6% din PIB)
2006: 6,7 miliarde USD (5,7% din PIB)
2005: 4,7 miliarde USD
2004: 1,7 miliarde USD
Economia subterana. În anul 2009, economia subterană reprezenta circa o treime din produsul intern brut al României, potrivit unor estimări ale companiei A.T. Kearney. Aproape două treimi din aceste sume provin din munca la negru, iar restul din nedeclararea veniturilor obţinute. Sursa.
Performantele Financiare. Moody’s este singura din cele trei mari agenţii de rating care mai acorda României rating investiţional, după ce S&P şi Fitch au coborât, în toamna anului 2008, calificativul ţării la nivel speculativ (junk).
Date despre industrie si exporturi intr-o postare viitore.
sursa: theophylepoliteia.wordpress.com