Pe când eram elev, două săptămâni, la începutul școlii eram la cules. La Mușca, culegeam măceșe (în câțiva ani, sporadic, culegeam ghebe-foto atașate la cules de ghebe, frigând slănină și poză de grup). La Blaj mergeam la cules de struguri, la Crăciunelu, sus pe deal. Era nu numai util, era și instructiv, acolo deveneam uniți, socializam… muncind. Părinții noștri ne încredințau unor „meseriași” în ale educației. Munca era parte din educație. O parte importantă.
Munca …ce concept învechit! Învechit, pentru o țară în care șmecheria a fost etalată ca valoare supremă, pe toate canalele: de la politicieni la „mânuitorii” de bani publici sau maneliști. Șmecheria a ajuns să contamineze toată societatea, până în măruntaiele ei. Este logic ca munca și seriozitatea să fie atribute ale „fraierilor”.
Începe un nou an școlar. Săracii copii. Sunt agresați mai tare ca oricând. Unde? Peste tot, inclusiv în școală.
Rețele de crimă organizată au penetrat nu numai școala, ba chiar și poliția. Drogurile se distribuie peste tot. Școala este terenul prielnic al consolidării clientelei de consumatori de mâine. Printre distribuitori și consumatori, chiar și polițiști.
Ca să „rezolve” problematica drogurilor din școli, marii gânditori de astăzi au o idee năstrușnică: testarea copiilor în școli. Orice minte limpede ar trebui să constate care este cauza, nu să se lupte cu efectul. Cauza este că rețele criminale distribuie droguri peste tot, inclusiv în școli. Testele de urină, aplicate elevilor …rezolvă problema drogurilor în școli. Da, vom ști cine și câți elevi consumă, dar cauza fenomenului este în afara școlii.
În drum spre școală, sau la poarta școlilor, anul acesta, mai tare ca oricând, elevii sunt ademeniți cu săli de jocuri, afacere prosperă în orașe. O afacere care crează dependență, efectul fiind aproape ca al unui drog. De data aceasta drogul păcănelelor acționează numai asupra minții.
Odată ajunși la școală, copiii vor povesti, așa cum făceam și noi, probabil, ce au făcut în vacanță. Noi povesteam că am fost în tabără, la bunici, la coasă, la fân. Ei vor povesti că au fost la festivaluri unde mirosul de fân și dezrădăcinarea prin subcultura care li se aplică, îi „gheboșează”, le pervertește iremediabil inocența.
Cultivarea festivalurilor cu miros de iarbă, înseamnă afaceri și interese financiare mari, iar consumul de droguri este parte din mecanism.
Dar, să nu ne mirăm, suntem în țara în care chiar și fotbalul este sponsorizat de către casele de pariuri.
Droguri-păcănele- pariuri: ingrediente ale începutului de an școlar. Măcar, iată, am uitat de școlile care încep cursurile fără a fi renovate, cu aspect de alt secol decât secolul XXI.
La mulți ani celor care slujesc școala și își varsă sufletul peste lutul în formare- copiii acestei țări! Pentru că omul și puiul de om este cea mai prețioasă resursă!
Autor: Irimie Popa