Prin intermediul lui Adrian Ursu, care a luat un interviu în penitenciar, cel mai cunoscut hacker român, unul dintre cei mai faimoşi din lume, se întoarce printre noi. Şi ne oferă informaţii preţioase. Şi scandaloase. Care se pot transforma în informaţii explozive. În primul şi în primul rând este vizat George Maior, fostul şef SRI, astăzi ambasador al României la Washington.
Guccifer a spart 20.000 de conturi personale ale americanilor, pentru care a primit o condamnare de doi ani de închisoare. Şi două conturi personale ale unor români, pentru care pedeapsa a fost maximă. Şapte ani. Unul dintre conturi era al Corinei Creţu, în prezent comisar european, iar dezvăluirile reprezenatu nimic altceva decât o telenovelă sentimentală între româncă şi generalul Colin Powel, cândva unul dintrre oamenii extrem de puternici ai Statelor Unite. Al doilea cont spart era cel personal, utilizat de domnul George Maior pe vremea când acesta conducea Serviciul Român de Informaţii.
Despre primul cont au apărut relatări, dezvăluiri şi, culmea, chiar fragmente din corespondenţa înflăcărată purtată de Corina Creţu şi Colin Powel. Ele nu puteau proveni decât din dosarul cauzei. La vremea respectivă, procurorilor li s-a părut util să genereze asemenea scurgeri de informaţii dintr-un dosar care, prin lege, ar fi trebuit să rămână secret. Referitor la George Maior însă nu s-a ştiut nimic. Până zilele trecute, când am urmărit mai întâi fragmente din interviu, iar apoi interviul integral.
Ei bine, abia acum ar trebui să înceapă tărăboiul. Nu pentru asprimea pedepsei dată de justiţia română în comparaţie cu pedeapsa mult mai uşoară a judecătorior americani, deşi merită să ne gândim, să întrebăm şi să răspundem de ce s-a întâîmplat aşa. Oare de ce spargerea a 20.000 de conturi cântăreşte mai puţin decât spargerea a numai două conturi, dintre care unul i-a aparţinut lui George Maior? Nu vom pune în discuţie nici măcar faptul că, până la urmă, o activitate infracţională a unui hacker scoate la lumină informaţii de interes public, care pot sluji vindecării unei societăţi traumatizate. În schimb, merită să punem mâna pe bisturiu şi să aruncăm din nou o privire, cu ajutorul lui Guccifer, în contul personal al unuia care s-a clasat mult timp printre cei mai puternici oameni din stat. Poate chiar conducător al grupului intitulat „Noi suntem statul”.
Personal, atunci când un om ajunge într-o funcţie atât de importantă cum este cea de conducător al celui mai important servicu secret al unei ţări, crearea unui cont personal mi se pare un act nu numai inutil, ci şi periculos. Un director SRI nu poate să aibă, în condiţii normale, două vieţi paralele. Una în slujba siguranţei naţionale şi cealaltă viaţă, identică oricărui cetăţean obişnuit. Un şef al unui serviciu secret este în slujba patriei zi şi noapte. Iar un cont personal de e-mail este inutil şi, după cum s-a văzut, periculos.
Ceea ce a descoperit Guccifer acolo devine însă foarte interesant pentru o mai bună înţelegere a trecutului, a prezentului şi a viitorului. Conform dezvăluirilor, pe contul personal directorul SRI strânsese cantităţi imense de informaţii referitoare la unii politicieni, la partide, la rezultatele acestora conform cercetărilor de piaţă şi, deasemenea, o frumoasă colecţie de rechizitorii penale. Niciuna dintre aceste preocupări nu face însă parte din fişa postului. Un şef al Serviciului Român de Informaţii nu are de ce, dacă nu face poliţie politică, să fie preocupat, în vreun fel, de competiţia dinre partide sau dintre actorii politici. Şi nici să cântărească, în baza unor rechizitorii, şansele acestora de-a supravieţui în lumea nebună a României.
Prin urmare, iată încă o dovadă, de data asta venită de la domnul Guccifer, că domnul George Maior a făcut la greu poliţie politică. A utilizat mijloacele generoase ale SRI, puse la dispoziţie de societatea românească, în schimbul unor sume consistente din banii publici, pentru a face poliţie politică. Nu întâmplător, domnia sa figura în comentariile unor analişti cu care tot Guccifer a dovedit că avea legături suspect de strânse, ba în calitate de viitor premier, ba în calitate viitor preşedinte al României. Un important slujbaş public, într-o zonă care n-ar trebui să aibă de-a face cu politica, avea prin urmare înalte aspiraţi politice. Şi în acest scop utiliza forţa instituţiei de forţă pe care o conducea.
Ei bine, toate aceste informaţii, conform datelor din dosarul penal, au ajuns pe mâna autorităţilor americane. Fiind predate acestora de către autorităţile judiciare de la Bucureşti. Prin urmare, la Washingtion se ştie de-a fir a păr cu ce se ocupa domnul George Maior când conducea Serviciul Român de Informaţii, care erau deciziile şi aspiraţiile sale ascunse şi în ce mod utiliza serviciul secret partener cu cele ale Statelor Unite. Astăzi, domnul George Maior ocupă cea mai înaltă poziţie în ierarhia ambasadorilor Româiei, fiind numit la post chiar la Washington. Probabil, spre amuzamentul copios al oficialilor americani. Care ştiu totul sau aproape totul despre domnul George Maior.
O fi ambasadorul nostru la Washington, în aceste condiţii, uşor de influenţat? O fi el şantajabil? O fi ajuns el prizonier al autorităţilor statului aliat? Dezvăluirile lui Guccifer sugerează că da.
Autor: Sorin Rosca Stanescu
Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog