„Încurajat de succesul interviului luat de Tucker Carlson, președintele rus vrea să stoarcă lămâia până la ultima picătură, cu un nou interviu acordat Televiziunii Ruse, în care reia unele idei, dar adaugă și altele noi. Putin se manifestă condescendent față de Biden, găsindu-i scuze pentru gafe, dar îl îngroapă subtil, afirmând că e mai bun Rusiei decât Trump. Despre N.A.T.O. spune că e o organizație utilă doar politicii externe americane, pe Blinken îl apreciază drept mincinos pentru declarațiile despre prigonirea bunicului său evreu, deplânge ipocrizia occidentală față de energia verde și nu uită să spună că germanii de azi nu trebuie învinovățiți pentru ororile lui Hitler (B.T.I.)”. Vă prezentăm integral interviul (Redacția ART-EMIS)
„Dacă S.U.A. consideră că N.A.T.O. nu mai e necesar, e decizia lor. Personal, cred că nu are niciun rost” (Vladimir Putin)
Pavel Zarubin: Domnule președinte, interviul dumneavoastră cu Tucker Carlson a adunat deja un miliard de vizualizări. Deși au existat multe reacții pozitive, putem vedea tipul de comentarii pe care le fac liderii occidentali. De exemplu, prim-ministrul britanic și cancelarul german au catalogat explicația dvs. potrivit căreia operațiunea militară specială a fost cauzată de o amenințare din partea N.A.T.O. drept „absurdă” și „în mod clar ridicolă”. Ce părere aveți despre acest lucru?
Vladimir Putin: În primul rând, este bine că au urmărit și au ascultat ceea ce am spus. Dacă astăzi nu putem menține un dialog direct din anumite motive, ar trebui să-i fim recunoscători domnului Carlson pentru că a acționat ca intermediar. Așadar, este bine că ne urmăresc și ne ascultă. Faptul că îmi denaturează cuvintele și denaturează lucrurile este îngrijorător. De ce? Pentru că nu am exprimat niciodată asemenea afirmații. Nicăieri în interviu nu am spus că începerea operațiunii militare speciale în Ucraina este legată de amenințarea unui atac N.A.T.O. asupra Rusiei. Unde în interviu am făcut o astfel de afirmație? Interviul a fost înregistrat. Pot verifica și pot identifica exact unde (dacă) am spus acest lucru.
Ceea ce am spus de fapt a fost că am fost înșelați în mod constant în legătură cu neexpansiunea N.A.T.O. spre Est. Apropo, secretarul general al N.A.T.O. de atunci, un reprezentant al Germaniei, a făcut o astfel de promisiune. El a declarat în mod explicit că N.A.T.O.O nu se va extinde „nici măcar cu un centimetru” spre Est. După aceea, N.A.T.O. a continuat să se extindă de cinci ori, înșelându-ne total. Bineînțeles, am fost îngrijorați de posibilitatea ca Ucraina să fie atrasă în N.A.T.O. deoarece reprezintă o amenințare la adresa noastră în materie de securitate. Deci, iată ce am spus de fapt.
Cu toate acestea, ceea ce a servit drept declanșator a fost refuzul categoric al actualilor oficiali ucraineni de a respecta acordurile de la Minsk, împreună cu atacurile neîncetate ale Ucrainei asupra republicilor nerecunoscute din Donbass, Republica Populară Donețk și Republica Populară Lugansk, care au continuat timp de opt ani și au dus la numeroase decese. Realizând că nu există perspective de rezolvare a acestei probleme în cadrul acordurilor de la Minsk, aceste republici au solicitat în mod oficial recunoașterea noastră. Le-am recunoscut și am semnat un tratat de prietenie și asistență reciprocă. După aceea, așa cum prevede Carta O.N.U., ne-am îndeplinit obligațiile care ne revin în temeiul tratatului.
După cum am spus, nu noi am inițiat acest război; mai degrabă, ne străduim să îi punem capăt. În prima fază, am încercat să realizăm acest lucru prin mijloace pașnice, în special prin acordurile de la Minsk. Cu toate acestea, a devenit evident că ni s-a dat din nou peste cap. Atât fostul cancelar german, cât și fostul președinte al Franței au recunoscut și au declarat public că nu au intenționat niciodată să onoreze acordurile și că le-au folosit doar pentru a câștiga timp pentru a furniza regimului ucrainean mai multe arme, lucru pe care l-au făcut cu succes. Singurul nostru regret este că nu am acționat mai devreme, crezând că avem de-a face cu oameni cinstiți.
Pavel Zarubin: Carlson s-a confruntat cu critici înainte de interviu, iar de atunci a fost acuzat că a pus prea puține întrebări de sondare și că ar fi fost prea blând cu dumneavoastră, motiv pentru care v-ați simțit atât de confortabil cu el. Credeți că l-ați copleșit pe jurnalistul american cu autoritatea dumneavoastră?
Vladimir Putin: Cred că Carlson al dumneavoastră – spun „dumneavoastră” ca membru al comunității jurnalistice – este un om periculos și iată de ce. Ca să fiu sincer, am crezut că va fi destul de agresiv și că va pune așa-zise întrebări dificile. Nu doar că eram pregătit pentru acest lucru, ci mi-am dorit acest lucru, pentru că mi-ar fi dat ocazia să răspund cu răspunsuri la fel de tăioase, ceea ce ar fi indus un anumit caracter conversației noastre. Dar el a ales o tactică diferită. A încercat să mă întrerupă de mai multe ori, totuși, în mod surprinzător pentru un jurnalist occidental, a rămas răbdător și a ascultat lungile mele monologuri, mai ales atunci când am vorbit despre istorie. Nu mi-a dat niciun motiv să fac ceea ce eram pregătit să fac. De aceea, ca să spun adevărul, nu m-am bucurat pe deplin de acel interviu. Dar el a acționat strict conform planului său și a făcut ceea ce și-a propus. În ceea ce privește cât de eficient s-a dovedit a fi în cele din urmă, nu eu sunt cel care trebuie să judece. Trebuie să judece telespectatorii, ascultătorii și, eventual, cititorii acestui material.
Pavel Zarubin: În urma acelui interviu, au fost lansate apeluri pentru impunerea de sancțiuni împotriva lui Tucker Carlson, existând chiar zvonuri că ar putea fi arestat. Este posibil acest lucru?
Vladimir Putin: Assange a fost închis și puțini sunt cei care îl mai amintesc acum. Doar cei apropiați de el mai vorbesc despre el, și atât. O trăsătură specifică a opiniei publice este că oamenii au tendința de a uita repede. Dar Assange a fost cel puțin acuzat că a dezvăluit secrete de stat. Carlson nu poate fi acuzat de așa ceva, deoarece nu a abordat niciun secret. Cu toate acestea, orice este posibil, teoretic, în America zilelor noastre, în Statele Unite de astăzi. Acest lucru ar fi rău pentru Carlson. Îmi pare rău pentru el, dar a fost alegerea lui. A știut ce face. Pe de altă parte, aceasta ar putea fi o bună ocazie pentru ca oamenii din întreaga lume să vadă adevărata natură a dictaturii moderne „liberal-democrate”, care se presupune că este reprezentată de actuala clasă conducătoare din Statele Unite. Acest lucru ar dezvălui adevărata lor față.
Pavel Zarubin: Carlson a spus că după interviu… Am vrut să vă pun o întrebare pentru a putea pune capăt îndoielii. Carlson a spus că după interviu conversația voastră a continuat. Ce ați discutat? Acum toată lumea vrea să știe.
Vladimir Putin: Așa cum am spus deja și din câte văd, a avut un plan pentru interviu și s-a ținut de el. Dar au existat și alte subiecte care trebuiau abordate, în opinia mea. Cu toate acestea, am decis să nu introduc subiecte noi în conversația noastră fără a fi chestionat de jurnalist.
În timpul părții înregistrate a interviului, ar fi trebuit să discutăm despre eforturile de a folosi relațiile interetnice și pogromurile evreiești din Imperiul Rus ca o modalitate de denigrare și demonizare a Rusiei. Unul dintre subiectele pe care le-am discutat atunci cînd camerele au fost oprite a fost ceea ce secretarul de stat american, dl Blinken, a menționat în mai multe rânduri. Acesta a spus că rudele sale, străbunicul său, au fugit de pogromurile evreiești și au părăsit Rusia.
Acest subiect continuă să iasă la suprafață în întreaga lume, în Europa și în Statele Unite. Permiteți-mi să reiterez faptul că este folosit pentru a demoniza și discredita Rusia și pentru a demonstra că este casa unor oameni barbari, cruzi și nelegiuiți. Cu toate acestea, putem clarifica multe probleme dacă încercăm să înțelegem ce a spus de fapt secretarul de stat american de astăzi și dacă privim dincolo de sloganurile politice, concentrîndu-ne pe substanță.
Toate aceste informații se află în arhivele noastre. De exemplu, străbunicul domnului Blinken a părăsit într-adevăr Imperiul Rus. Cred că s-a născut undeva în provincia Poltava și apoi s-a mutat la Kiev înainte de a emigra. Acest lucru ridică următoarea întrebare: crede dl. Blinken că Kievul și teritoriile din jur sunt din punct de vedere istoric pământ rusesc? Aceasta este prima mea observație aici.
În al doilea rînd, dacă spune că străbunicul său a părăsit Rusia pentru a scăpa de pogromurile evreiești, acest lucru înseamnă, cel puțin, și aș dori să subliniez acest aspect, că în 1904, deoarece atunci străbunicul domnului Blinken a părăsit Kievul pentru Statele Unite, Ucraina nu exista – asta este ceea ce pare să creadă. În acest fel, dl. Blinken pare să ne împărtășească opiniile. Acestea fiind spuse, ar fi trebuit să se abțină să facă asemenea afirmații publice, fapt care ar putea submina cauza sa.
Pavel Zarubin: Chiar zilele trecute, în presa germană au apărut articole în care se spunea că bunicul actualului ministru de externe al Germaniei, Annalena Baerbock, a fost un nazist devotat. Având în vedere modul în care s-au desfășurat relațiile dintre țările noastre în ultimii ani, s-ar putea ca virusul nazist să existe încă în această țară la nivel genetic sau ceva de genul acesta?
Vladimir Putin: Aceasta este o iterație a naționalismului, chiar dacă este una radicală. Apropo, tocmai mi-am dat seama de ceva în legătură cu aceste pogromuri. Acestea au avut loc în principal în sudul și sud-vestul Imperiului Rus. De fapt, aici se află Ucraina de astăzi, de exemplu, la Kiev, în 1905. Dacă strămoșul domnului Blinken a plecat în 1904, primul pogrom din Kiev, adică unul mare, a avut loc în 1905, ceea ce înseamnă că străbunicul sau stră-străbunicul său a putut afla ce s-a întîmplat acolo doar din ziare sau de la cei care se aflau în Kiev la acea vreme.
De fapt, aceste atrocități tragice în masă au început la începutul secolului al XIX-lea. Cred că s-au petrecut în 1820 sau în 1821 când a avut loc primul pogrom major. Știm că aceste crime au avut loc în Odesa, iar mai târziu în Melitopol, în Jitomir și în alte orașe din Ucraina de astăzi, precum și în Bielorusia. Au existat, de asemenea, mai multe incidente de acest fel în Siberia, dar primul a avut loc după ce un patriarh grec a fost ucis la Constantinopol. Acest lucru s-a întâmplat când grecii care locuiau acolo au crezut că evreii au fost implicați într-un fel sau altul în asasinat.
Dar nu asta e ceea ce contează aici. Ceea ce contează este că au existat miliții de rezistență care au încercat să contracareze aceste atacuri, formate din tineri evrei și ruși, în timp ce guvernul, chiar și autoritățile țariste, au făcut o evaluare corectă a acestor evenimente tragice și au încercat să le oprească, inclusiv prin trimiterea armatei. Permiteți-mi să reiterez faptul că aceasta este o cu totul altă poveste.
Apropo de naționalism, nazism și fascism, știți, vă voi spune ceva care poate părea ciudat. Mai întâi, doamna, cum o cheamă? Annalena Baerbock (nu vreau să-i pronunț greșit numele de familie) reprezintă Partidul Verzilor. Mulți reprezentanți ai acestei părți a spectrului politic european speculează pe seama temerilor oamenilor și se angajează în campanii de alarmă cu privire la ceea ce s-ar putea întâmpla în lume din cauza schimbărilor climatice. Ulterior, ei speculează aceste temeri, alimentate chiar de ei înșiși și își urmează linia politică care diferă mult de programul lor anterior, cu care au preluat puterea. Aceasta este ceea ce se întâmplă acum în Germania. De exemplu, ponderea cărbunelui a crescut în mixul energetic național. Ponderea cărbunelui era deja mai mare decât în Rusia, iar acum a crescut și mai mult. Adică, ce s-a întîmplat cu agenda „verde”? Acesta este primul lucru.
În al doilea rând, ministrul german de externe și oameni ca ea sunt, desigur, ostili față de Rusia. După părerea mea, ea este, de asemenea, ostilă față de propria țară, deoarece este greu de imaginat că un politician de rang așa de înalt tratează cu atâta dispreț interesele economice ale țării și ale poporului său. În acest moment, nu voi intra în detalii, dar este exact ceea ce se întâmplă în realitate, iar noi putem constata acest lucru.
Următoarea parte a declarației mele va suna probabil în dezacord cu ceea ce tocmai am spus. Nu cred că generațiile actuale de germani ar trebui să își asume întreaga responsabilitate politică pentru tot ceea ce a fost comis de Germania nazistă. Este inacceptabil să învinovățim generația actuală de oameni pentru ceea ce Hitler și acoliții săi au comis în Germania și în alte părți ale lumii, în Europa și așa mai departe. Cred că ar fi nedrept. Ca să fiu sincer, a lipi această etichetă pe întreaga națiune germană este o poziție nedreaptă; se abuzează de ceea ce au trăit oamenii, de ceea ce au trăit oamenii din Uniunea Sovietică. După părerea mea, este nedrept și nepotrivit. Ar trebui să pornim de la realitățile din prezent și să vedem cine ce face și ce politică duce.
Apropo, în acest sens, ar fi util să facem următoarele. Multe persoane din multe țări exprimă acest punct de vedere, care, din păcate, se referă chiar și la a țările în care această problemă nu ar trebui să fie politizată. La ce mă refer? Mă refer la un excepționalism al unor națiuni în comparație cu altele, la un fel de exclusivitate etc. Ascultați doar: așa a început nazismul. Acum, că teza asta a devenit atât de răspândită, ar fi oportun să se desfășoare propaganda și atitudinea antifascistă și antinazistă la același nivel pe tot globul. Repet, la nivel global, nu la nivel statal. Se va dovedi eficient doar dacă se va face la nivelul conștiinței publice și al inițiativei publice, indiferent de țara în care are loc.
Pavel Zarubin: Uniunea Europeană este în general panicată de posibila revenire a lui Donald Trump în funcția de președinte al Statelor Unite. Trump i-a uimit complet pe liderii europeni cu declarațiile sale recente, făcute cu doar cîteva zile în urmă, iar aceștia nu încearcă să ascundă acest lucru. Trump a spus că Statele Unite trebuie să protejeze țările europene doar dacă țările europene pot plăti pentru asta. De ce s-a ajuns la acest tip de relație între Europa, liderii și politicienii europeni și Donald Trump?
Vladimir Putin: Trump a fost întotdeauna considerat un politician nesistemic. El are propriile sale idei despre cum ar trebui să dezvolte SUA relațiile cu aliații săi. Au existat fricțiuni înainte. Să luăm, de exemplu, Statele Unite și retragerea lor din Protocolul de la Kyoto privind protecția mediului. A fost o situație tensionată. Dar președintele de atunci al Statelor Unite a decis că ar trebui să se retragă din acord, în ciuda atractivității ridicate a agendei de mediu. El credea că acordul cauzează prejudicii economiei americane. Asta a fost tot. Și-a menținut poziția și asta a fost tot. A existat un val masiv de critici din partea liderilor europeni, dar el a făcut-o totuși. Da, a făcut anumite modificări mai tîrziu.
Cu ce este diferită poziția lui Trump? În mod fundamental nu este diferită. El a vrut să îi forțeze pe europeni să își mărească cheltuielile de apărare sau, așa cum a spus, să plătească Statelor Unite pentru protecție și pentru a deschide o umbrelă nucleară deasupra capetelor lor. Ei bine, nu știu, este problema lor, trebuie să se descurce singuri. S-ar putea să existe o logică din perspectiva sa. Din perspectiva europenilor, nu există. Europa a vrut ca Statele Unite să continue să îndeplinească anumite funcții pe care le-a preluat la înființarea N.A.T.O., în mod gratuit. Este treaba lor.
Personal, cred că N.A.T.O. nu are absolut niciun rost. Singurul său scop este să servească drept instrument al politicii externe americane. Dacă Statele Unite consideră că acest instrument nu mai este necesar, aceasta este decizia lor.
Pavel Zarubin: Actualul președinte al Statelor Unite, Biden, a provocat un val tot mai mare de speculații în întreaga lume cu privire la sănătatea sa. Vorbim despre președintele uneia dintre cele mai mari puteri nucleare din lume, totul în timp ce asistă aproape zilnic la scene foarte ciudate, ca să le spunem așa, ca să nu spunem altfel. Ce credeți cînd vedeți și auziți toate acestea?
Vladimir Putin: Ceea ce îmi sugerează acest lucru este faptul că în campania electorală luptele politice interne cîștigă teren în Statele Unite. Aceste procese se exacerbează, așa că nu cred că ar fi potrivit ca noi să ne amestecăm.
Vedeți, atunci cînd eu și Biden ne-am întîlnit în Elveția, chiar dacă acest lucru s-a întîmplat cu mai mulți ani în urmă, de fapt, acum trei ani, existau deja de pe atunci cei care spuneau că nu este apt pentru funcție. Eu nu am văzut nimic de acest gen. Ei bine, el a continuat să se uite în notițele sale, dar, ca să fiu sincer, și eu m-am uitat în ale mele. Nimic special în acest sens. Iar faptul că s-a lovit cu capul de ceva atunci cînd a coborît din elicopter, ei bine, cine dintre noi nu s-a lovit niciodată cu capul de ceva, să arunce primul piatra, cum spune proverbul.
În general, ce cred eu… Nu sunt medic, așa că nu cred că pot face comentarii pe această temă. Trebuie să ne uităm în altă parte, să ne concentrăm în schimb pe poziția politică. Cred că actuala administrație duce o politică dăunătoare și eronată. Iată ce i-am spus atunci președintelui Biden.
Pavel Zarubin: Prin urmare, întrebarea pe care am pus-o acum patru ani capătă o nouă relevanță astăzi. Cine ar fi mai bun pentru Rusia? Biden sau Trump?
Vladimir Putin: Biden. Are mai multă experiență și este și mai previzibil, un politician de școală veche. Dincolo de asta, noi vom lucra cu orice lider al Statelor Unite care are încrederea poporului american.
Pavel Zarubin: Permiteți-mi să revin la interviul cu Tucker Carlson. Am menționat declarațiile actualilor lideri germani și britanici. Am auzit, de asemenea, de la persoana pe care ați menționat-o în interviul cu Carlson următoarele cuvinte: „Unde este domnul (Boris) Johnson acum?” Potrivit mărturisirilor lui Arakhamia, Johnson a fost cel care a ordonat Kievului să nu semneze un acord cu Moscova și să continue să lupte în schimb. Dacă autoritățile de la Kiev ar fi ignorat acest tip de sfat, cum s-ar fi desfășurat evenimentele?
Vladimir Putin: Iată ce a spus domnul Arakhamia. La urma urmei, el… Uitați-vă la înregistrare. Noi nu l-am forțat să spună aceste cuvinte. El și-a spus părerea. De ce a făcut acest lucru este o altă problemă. Eu nu știu. Poate că îi place să spună lucrurile așa cum sunt. A spus că dacă am fi respectat acordurile negociate la Istanbul, războiul s-ar fi încheiat acum un an și jumătate. El a fost cel care a spus acest lucru. Cred că înregistrările lui Arakhamia ar trebui să fie incluse în interviul cu Carlson.
De ce a adoptat Occidentul această poziție? Mă refer la Occident, în primul rînd la lumea anglo-saxonă, deoarece fostul prim-ministru Johnson nu ar fi călătorit niciodată acolo din proprie inițiativă, fără a cere sfatul Washingtonului. Probabil că aceste consultări au avut loc și cred că el se afla într-o misiune de afaceri, cu cheltuieli acoperite de administrația americană, inclusiv diurna. Așadar, el a mers acolo într-o misiune pentru a susține ideea de a lupta împotriva Rusiei pînă la ultimul ucrainean (fără a spune acest lucru în mod direct), sau ar trebui să spunem pînă la victorie și înfrîngerea strategică a Rusiei. Probabil că acesta este genul de rezultat pe care îl sperau.
Cu toate acestea, pot repeta aici ceea ce i-am spus domnului Carlson. Dacă ei văd că nu funcționează așa cum se așteptau, probabil că trebuie să facă ajustări. Dar aceasta este o chestiune care ține de arta guvernării și de politică, deoarece politica, după cum știm cu toții, este arta compromisului.