Reporter: Modificările genetice produse în România stârnesc îngrijorare în rândul opiniei publice. În calitatea dvs. de specialist al problemei, credeţi că avem a ne teme sau nu?
Dr. Mencinicopschi: Ca să înţelegem esenţa problemei, în primul rând ar trebui să stabilim ce este un „organism” modificat genetic. Poate să fie o plantă, de acord. Dar poate să fie şi un microorganism sau un animal. De obicei, omitem acest aspect.Toată insulina care există în lume este obţinută dintr-un micro-organism modificat genetic.
Ca dimensiuni economice şi financiare, cred că piaţa de insulină o depăşeşte pe cea a produselor agricole modificate genetic. Şi pentru că vorbim despre ele, e cazul să facem o precizare: nu este vorba despre legumele fără gust sau miros din piaţă.
Plantele cunoscute până acum ca fiind modificate genetic sunt porumbul, cartoful şi soia. Despre ele vorbim în mod curent, când spunem OMG. Prin modificare genetică, plantele au devenit rezistente la anumite pesticide şi la unii dăunători: soia la glifosat şi glifosinat, porumbul la viermele sfredelitor şi cartoful la gândacul de Colorado. În principal, acestea sunt OMG. Sunt plante care modificate dau anumite avantaje agricultorului, dar nu şi consumatorului: rezistența la frig, la secetă, la boli. Un OMG este o nouă entitate vie, creată de om. O fiinţă care nu a existat în contextul natural al fiinţelor vii din biosfera pământului. Ea este inventată de om.
R: La o primă vedere, când observăm un ştiulete de porumb sau un cartof modificat genetic nu vedem, totuşi, nicio diferenţă…
Dr. Mencinicopschi: Un cartof modificat genetic îl vedem ca pe un cartof, dar el este o himeră. Este o fiinţă transgenică. Chiar dacă nu vedem cu ochiul liber asta, la nivel genetic, aşa stau lucrurile. O să vă explic de ce. Pentru a se obţine un OMG s-a luat material genetic, nu de la o plantă, ci de la o bacterie, adică de la o fiinţă foarte îndepărtată ca structură de cartof.
S-a luat acest material genetic, care codifică o toxină de la bacilul turingiensis, şi a fost inserată în informaţia genetică a cartofului. În felul ăsta, cartoful începe să producă o toxină care omoară gândacul de Colorado. Dar una dintre cele mai tari legi ale viului este că speciile naturale nu se pot amesteca unele cu altele. Ele pot evolua, să faci de exemplu din cal o altă fiinţă, dar în milioane de ani. În mod natural, nu o să vedeţi pe stradă om-morcov, iepure-șarpe sau altă grozăvie, tocmai pentru că natura ne-a separat pe regnuri şi specii.
Vă daţi seama ce ar însemna să se amestece orice cu orice? Ar fi un continuum viu. Or, lumea vie nu este aşa! Lumea vie este făcută din specii naturale, care nu sunt create de om şi care nu se amestecă între ele. Este ceea ce se cheamă barieră sexuală. Or, omul, prin obţinerea OMG, a spart aceasta barieră a viului, cea mai tare lege a biologicului: a amestecat speciile, care în mod natural sunt separate prin bariera de reproducţie, prin bariera sexuală. În mod natural, nu ar fi apărut aşa ceva!
R: Aceste lucruri s-au obţinut prin inginerie genetică. Nu este normal să profităm de ultimele descoperiri ale ştiinţei?
Dr. Mencinicopschi: Să luăm exemplul porumbului. Până acum, omul a încrucişat mai multe varietăţi, nici măcar specii. A încrucişat mai multe varietăţi de porumb şi a urmărit în interesul lui să selecteze boabele care dau cea mai bună producţie sau care au anumite caracteristici: să fie mai colorate, să conţină ceva anume, să fie rezistente la secetă etc. Dar am făcut asta prin încercare şi selecţie, prin trierea lor în timp. Când vorbim de OMG, se face altfel. Vorbim de un plan ingineresc: pun pe hârtie ce vreau să obţin şi aceea voi obţine.
Adică îmi pun în minte să obţin ceea ce avem acum pe piaţă: un porumb rezistent la viermele sfredelitor? Proiectez planta ca pe orice maşină sau televizor. Proiectez şi realizez. Creez fiinţe noi. Şi facem asta, fără să ştim ce este de fapt viaţa. Asta este cel mai grav! Inventăm viaţa, fără să ştim ce este ea de fapt. Pare paradoxal, dar aşa stau lucrurile. Credeţi că ştiinţa modernă ştie ce este viaţa? Ştim ce este viaţa? Nu ştim. Vă dau ce vreţi dvs., toate componentele nevii ale vieţii. Şi vreau să ştiu dacă sunteţi în stare să faceţi o singură celulă vie. Poate cineva să facă aşa ceva pe pământul ăsta? Nu, pentru că nu ştim ce este viaţa. Şi dacă nu ştim ce este viaţa, cine ne dă dreptul să desfiinţăm legi atât de puternice ale vieţii, cum este neamestecul speciilor naturale?
Ştiinţa a evoluat, sunt de acord, dar descoperirile ei sunt arme cu două tăişuri. Omul cred că a făcut o greşeală aici: înainte de a cunoaşte ceva, s-a grăbit să îl modifice.
R: Care ar putea să fie efectele utilizării OMG-urilor cu atâta grabă?
Dr. Mencinicopschi: Din fericire, până acum nu au apărut nişte evenimente catastrofale. Dar nimeni nu ne poate asigura că mâine sau peste o mie de ani nu pot să apară astfel de efecte. Nu ştim. Aceste organisme ar trebui monitorizate, urmărite, testate. Dar cine poate monitoriza aşa ceva? Cine poate monitoriza natura? S-a spus că avem un sistem de urmărire a traseelor OMG. Şi cu toate astea, s-au găsit culturi ilegale. Deci, iată că nu stăpânim ceea ce dăm drumul în natură. Şi este doar un exemplu. În acest moment, nu avem nici măcar un singur laborator în România care să poată spune cu certitudine, pe baza analizelor, dacă un organism, o plantă sau un aliment este sau conţine OMG. Cu toate astea cultivăm OMG-uri din 1998!
R: Oameni de ştiinţă din Franţa, Italia, Anglia au demonstrat că OMG-urile au efecte nocive asupra omului. Cu toate astea, autorităţi din SUA şi Europa, printre care şi România, le acceptă totuşi. Cum se explica această contradicţie?
Dr. Mencinicopschi: Nu este surprinzător. Trebuie să ţineţi seama că trăim într-un context istoric, social, economic şi aşa mai departe. Personalităţi, decizii, declaraţii ale statelor sunt întotdeauna modificate de interese politice şi economice. Putem să luăm exemplul aditivilor alimentari, celebrele E-uri. Până acum un an, s-a spus că E127 este sigur. Acum, el nu mai figurează pe lista E-urilor, pentru că s-a descoperit că este cancerigen şi a fost interzis.
Oamenii se pot întreba pe bună dreptate: cum e posibil să îl consumăm 10-20 de ani, să fie sigur atâta vreme şi acum să nu mai fie sigur? Aşa se poate întâmpla şi cu OMG. Ar trebui găsiţi responsabilii, dar nu doar din ştiinţă. Ar trebui găsiţi şi autorii morali, politicienii şi ceilalţi care au sprijinit aşa ceva. Dar este foarte greu. Ştiinţa creează ceva, dar apoi intră sub tutela economicului, politicului… asta e realitatea.
R: OMG-urile pot provoca boli?
Dr. Mencinicopschi: Încă nu ştim sigur. Există semnalele unor cercetători, dar OMG-urile încă nu au trecut proba timpului. La fel ca în cazul E-urilor, OMG-urile nu au o toxicitate acută. Cu alte cuvinte, nu mâncăm acum şi imediat ni se face rău. Dar în timp, ele ar putea provoca boli grave. Efectele se văd pe termen mediu şi lung. Nu ştim ce ne rezervă viitorul, în ceea ce priveşte OMG-urile. Sunt cercetători din întreaga lume care trag semnale de alarmă. Unii sunt luaţi în serios, alţii nu. Franţa, Austria, Ungaria au interzis OMG-urile. Alte ţări nu ţin cont şi plantează mai departe. Aceste lucruri ar trebui analizate şi dezbătute. Ar trebui făcută o analiză a riscului.
Politicul poate să spună: populaţia nu vrea OMG, deci le refuzăm. Sau, dimpotrivă, poate spune: chiar dacă populaţia nu vrea, interesele mele economice şi politice mă obliga să fac asta, pentru că beneficiile sunt mai importante decât riscul. Astfel de decizii sună cam aşa: nivelul de risc e acceptabil pentru mine, ca administraţie, om politic, partid sau guvern, pentru că asta îmi creşte PIB-ul sau nivelul de trai etc. Şi mi-l asum, chiar dacă nu ştiu ce se întâmplă. Este punctul în care se pot întâmpla derapaje. Mass-media ar trebui să facă presiuni în acel moment.
R: UE are ca principiu „dezvoltarea durabilă”. Ce consecinţe ar putea să aibă OMG asupra mediului şi cum se împacă prezenţa lor cu filosofia europeană?
Dr. Mencinicopschi: Noi nu numai că nu ştim totul despre specii, dar nu ştim cum interacţionează între ele în cadrul ecosistemelor. Orice fiinţă de pe pământul ăsta există pentru o raţiune şi are o raţiune de a exista.
Dispare o umilă bacterie din tubul digestiv şi ne îmbolnăvim. Dispare un fluture şi în biosfera se întâmplă un dezechilibru care antrenează un altul şi nu ştim care este efectul final.
Or, noi inventăm noi fiinţe, care nu au existat niciodată, şi probabil că asta va avea efecte greu de imaginat asupra mediului. Sunt acţiuni incontrolabile şi noi ne jucăm ca nişte copii iresponsabili, aşa cum aţi spus, de-a Dumnezeu. Cât despre noua filosofie adoptată de UE, în concepţia mea, dezvoltare durabilă înseamnă obligaţia noastră de a lăsa celor ce vor veni natura aşa cum este ea, să le lăsăm şi lor ceea ce am avut noi. Nicidecum să ne apucăm să distrugem, în ideea că ce urmează după noi nu ne interesează.
Trebuie să le lăsăm celor ce vor veni o şansă de a trăi la fel ca noi. Nu cred că se poate face dezvoltare durabilă cu OMG. Respectul faţă de natură şi faţă de legile ei, omenirea le-a învăţat din tot ceea ce a făcut greşit, de la industrializare poluantă, la agricultură intensivă. Trebuie să ne întrebam cum vor trăi copiii noştri, nepoţii noştri. Dacă după mine dispare o generaţie sau îi ştirbesc din viaţă, doar pentru că eu vreau să am de toate? Bioetica ar trebui să aibă un cuvânt greu de spus în problema OMG. Se umblă brutal la viaţă, la esenţa ei.
Sursa: Formula As