Site icon gandeste.org

Industria non-sensului

Gata, a murit cenzura! Poliția franceză i-a ucis pe frații Kouachi! Sau nu despre asta a fost vorba?

Terorismul islamic a dat o lovitură criminală în inima Europei. Încă una. Islamul asociat cu politicile sociale progresiste și retorica asociată formează o ideologie a urii față de occident. Tinerii musulmani cu turul pantaloniilor lăsat, mersul șchiop și căști în urechi au de ales între a se educa la cursurile de integrare din școlile laice și predica de la geamiile din suburbiile occidentale. În 2014, jumătate din atentatele teroriste islamice din Europa au avut loc în Franța. Absolut deloc întâmplător.

Și totuși, industria non-sensului a produs alte explicații.

„Imagine there’s no Heaven
And no religion too…”

Discuția trebuie purtată pe mai departe în termenii corectitudinii politice, nu contează că nu servește la aflarea adevărului. Întrebarea esențială a industriei non-sensului: cum afectează atentatele imaginea islamului? În rest, nu avem nicio problemă. Avem de apărat libertatea presei, toate religiile sunt la fel, victimele sunt și ele vinovate că luptă împotriva terorismului și toate crimele sunt la fel. Autoînfrângerea trebuie să continue!

Anii de religiozitate corectă politic au produs reacții jenante.

În locul unei reacții virile, în prima sa intervenție, Hollande a spus că Franța e șocată. Și destul de leșinată după cum s-a putut vedea. Zeci de mii de polițiști n-au fost în stare să oprească mașina celor doi Kouachi pe o autostradă. Au venit și 7 elicoptere. La Paris, al treilea terorist a umblat pe străzi 2 zile și a mai omorât 4 nevinovați.

După ce Franța a triumfat în lupta cu cei 3 teroriști, Hollande ne-a anunțat că lupta împotriva rasismului va continua. Probabil că rasiștii albi au împușcat caricaturiști negri și galbeni. Și oricum, coloniștii au exterminat pieile roșii.

Tot viril a pornit la lupta cu teroriștii și intelighenția: „O să le arătăm creioanele!”. Libertatea de expresie va învinge! De acum, violatorii vor fi înfrânți aratându-le fundurile. Să se plictisească violând. Patetic exercițiu de auto-afectare! De fapt arată creioanele oamenilor cumsecade care trăiesc în cartiere tot mai nesigure cu vecini tot mai puțin cuviincioși și tot mai străini de comunitatea lor organică.

Doamna Anne Hidalgo, primarul Parisului a proclamat, destul de viril, că lupta pentru laicitate va continua. Cu cine va duce lupta asta? Cu hoardele creștine și albe, desigur, după cum surprinde Ștefan Bârgăoanu aici http://www.clubullibertatii.ro/tovarasi-asezati-va-linistiti-la-locurile-voastre/

Unul din jurnaliștii revistei, rămas în viață, proclamă printre lacrimi victoria: revista va apărea în continuare. Sigur că da. Atât timp cât va fi cumpărată că nu o să o facă din banii lui în memoria colegilor.

Rezolvate toate problemele prin negarea problemelor, industria pioșeniei găunoase și-a reafirmat fecunditatea creativă. Oamenii s-au ținut de mână și au plâns împreună: „au fost omorâți de francezi de ai noștri, francezi de ai noștri !!!” urla o doamnă pioasă și nu prea, cutremurată de emoție, cu părul și privirea răvășite ca ale iubitorilor de căței la vederea hingherilor. Numai bună și ca imagine și ca mesaj. În fond, criminalii sunt francezi, deci francezii sunt vinovați.

Primăria Parisului a declarat publicația Charlie Hebdo cetățean de onoare al Parisului. Și noi credeam că e revoltător să diminuezi un om până la un lucru. S-a rezolvat, lucrurile pot deveni buni cetățeni. Când e nevoie de simboluri, creativitatea bate logica.

A urmat un marș la care au participat șefii de stat din Europa. Ca să ce? Nu știe nimeni, e un gest simbolic. Statele europene nu mai luptă cu terorismul, protestează simbolic împotriva a ce vrea fiecare. Șefii de state sunt alături de oameni. Simbolic.

Steagul, națiunea, imnul nu mai sunt simboluri care să unească. Ele trebuie înlocuite urgent cu non-sensul multiculti. Ne facem toți Charlie. Arătăm creioane, ne ținem de mâini. Ne așezăm ciucit pe jos. Doi tineri se vor săruta, poate chiar doi bărbați ca simbol al toleranței. La sfârșit lampioane și mesaje de solidaritate pe rețelele de socializare.

Ce rost mai are să mai căutăm dreptatea, când suntem învingători împotriva tuturor înfrângerilor? Ce rost are să ne protejăm viețile când ni se pregătesc așa înmormântări frumoase?

Autor: Florin Dragan

Sursa: Clubul Libertatii

Exit mobile version