De cîte ori străbat oraşul mă simt dominat de agresivitatea vizuală a unor amenajări catastrofale cotate ca opere de artă, care urâţesc locul. Privesc spre etajele superioare ale noilor blocuri apărute peste noapte din „banii munciţi” ai escrocilor-miliardari, răsăriţi ca ciupercile după ploaie şi parcă mă aflu înt-o lume străină, ciudată ce-şi schimbă feţele de la o zi la alta. Azi, anomaliile, pe înţelepţi îi intrigă, pe trădători îi tentează şi le folosesc împotriva poporului, după cum vom vedea.
Se spune că „Tratatele se fac pentru a fi încălcate”, concept pe care comportamentul reprezentantului „partenerului strategic” al României şi-a fundamentat acţiunile. După instalarea lui Trump la Casa Albă, pe mulţi i-a bucurat zvonul că maleficul Klemm îşi va lua tălpăşiţa de pe meleagurile mioritice. Speranţe deşarte! Zvonul a fost din categoria „fake news”. Certitudine este faptul că Gauleiterul se află în România nu pentru decor, nu pentru a avea de unde să plece, ci pentru că este în misiune „anti”: anti-naţiunea română, anti-guvern, anti-tradiţii româneşti. Gauleiterul a sfidat şi sfidează în continuare Convenția de la Viena cu privire la relațiile diplomatice. Intruziunile sale abuzive în treburile interne ale României, argumentate cu poveşti despre „derapajele democratice” și „întoarcerea în timp”, preluarea „din zbor” a unor idei ale aşa zisei opoziții civice – conectată ombilical la fonduri străine de care numele Soros nu este deloc străin – sunt arhicunoscute.
Gauleiterul Klemm a susţinut-o cu îndârjire pe compromisa fostă şefă a D.N.A., a decorat-o şi i-a ridicat osanale cât cuprinde. Faptul că Gauleiterul tropăie lejer peste conduita diplomatică nu a deranjat, nu deranjează oficialităţile de la Bucureşti (pe chiriaşul de la Cotroceni chiar îl entuziasmează). Abuzurile comise de el au dat tonul ambasadorilor a 12 state partenere: Belgia, Canada, Danemarca, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Suedia şi – desigur – Statele Unite ale Americii, să sfideze orice reguli diplomatice prin imixiuni nepermise în treburile interne ale României, intenţie nedisimulată de influenţare a opiniei publice și a electoratului, în anul electoral 2019. Am mai spus-o: dacă aşa ceva s-ar fi întâmplat pe vremea lui Ceauşescu, a doua zi toţi şi-ar fi luat zborul spre ţările de origine.
Acum, în ţara lui „merge şi aşa”, anormalitatea a devenit regulă, iar redeschiderea goarnei postului Radio „Europa liberă”, finanţat de Congresul S.U.A. spune multe. Vă mai amintiţi de „Şopârliţa liberă” cu ai ei 60.000 de morţi în decembrie 1989? La auzul veştii că „Răcnetul Europei” a căpătat din nou glas, urmaşul „Deutsche Volksgruppe in Rumänien”, încălecat wernereşte pe cunoscuta sa bicicletă pentru un nou mandat la şefia statului, şi-a revărsat entuziasmul: „Sper ca relansarea Radio „Europa Liberă” […] să marcheze reafirmarea valorilor care fac profesia de jurnalist una esențială într-o democrație”. Mai este nevoie de o explicaţie cui va servi, politic, Radio „Europa Liberă”, când S.U.A. finanţează oficial dezinformarea cu direcţionarea evidentă contra guvernului partenerului strategic?
Urmând regula anomaliilor tratată ca normalitate, recent, de Ziua Holocaustului, acelaşi personaj a conferit Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler câtorva supravieţuitori, prilej cu care, pe drept cuvânt, cineva se întreabă: „Credeți dumneavoastră că evreii prezenți la comemorarea Zilei Holocaustului, s-au simțit confortabil când fostul preşedinte al Forumului Democrat German din România, succesoarea organizației naziste « Deutsche Volksgruppe in Rumänien », le-au acordat decorațiile?”[1]. Fără a cunoaşte statutul persoanele decorate de Führer, gândul mă duce la cartea „Industria Holocaustului” a lui Norman Finkelstein, care nu poate fi acuzat de „antisemitism” pentru că este evreu. El afirmă: „Dacă toți sunt supraviețuitori ai Holocaustului, se întreabă mama mea, atunci pe cine a omorât Hitler? (mama lui a fost deţinută la Auschwitz – n.n.). Ea făcea mereu comparații. În fața suferințelor afro-americanilor, vietnamezilor și palestinienilor, credința mamei mele a fost întotdeauna aceeași: « Suntem toți victime ale Holocaustului »”.
Tot Norman Finkelstein, bazat pe argumente şi documente, mai spunea: „Campania care se desfăşoară sub ochii noştri, având ca scop escrocarea de bani a statelor occidentale (şi a României – n.n.) pentru «victime ale Holocaustului lipsite de posibilităţi», instrumentată de industria Holocaustului, a adus statura morală a martiriului lor la nivelul unui cazinou din Monte Carlo”[2]. Incontestabil, suferinţele evreilor în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial au fost reale şi de neadmis, dar n-au fost singurii. Au murit mult mai mulţi ne-evrei. Se vehiculează numărul de 6 milioane de victime evreieşti, dar tot în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, japonezii au exterminat 15 milioane de chinezi – fapt dovedit – pentru că erau chinezi, dar nimeni nu aminteşte de asta niciodată… Probabil că la miliardul chinezesc, 15 milioane de chinezi (aproape de trei ori mai mult decât evreii) contează mai mult decât cele 6. Un evreu e mai valoros decât un român, rus, neamţ, francez, african, american, papuaş sau tibetan… ? Dacă da, aş vrea să ştiu prin ce. Eu cred că toţi avem drepturi egale. În primul rând, dreptul la viaţă!
După regula practicii anomaliilor, Românii au fost acuzaţi la ei acasă şi arătaţi cu degetul (Elie Wiesel a făcut-o la propriu, strigând în iulie 2002, în faţa camerelor de luat vederi: „Aţi ucis! Aţi ucis! Aţi ucis!”. Reacţia românească? Drept recompensă, şeful de atunci al statului, Ion Iliescu l-a decorat cu „Steaua Romaniei”. Dar povestea nu s-a terminat; după o vreme, acelaşi Elie Wiesel a avut tupeul să-i sfideze din nou pe români, declarând într-un comunicat de presă: „Am citit cu dezamăgire şi tristete ca preşedintele, cel care a creat Comisia Internaţională a Holocaustului în România, a hotarât să decoreze doi indivizi ale căror idei se opun misiunii măreţe a Comisiei. […] Corneliu Vadim Tudor şi Gheorghe Buzatu sunt cunoscuţi ca antisemiţi şi negatori ai Holocaustului”[3].
Pentru ca garnitura anomaliilor să nu sufere „omisiuni”, în anul 2015, când a venit în România, Shimon Peres, cel de-al nouălea preşedinte al Israelului, a afirmat: „Nu vom uita niciodată că în perioada cea mai întunecată a istoriei, perioada nazistă, România a ajutat la salvarea a 400.000 de evrei de aici, care au venit în Israel, au ajutat la construirea Israelului, dar, în același timp, nu și-au uitat iubirea pentru România, și-au păstrat cultura românească”. Oare cum se împacă această afirmaţie cu cele ale lui Elie Wiesel, Vexler, Alexandru Florian, Veiner & co.? În octombrie, în România este o altă zi a holocaustului…
Corolarul anomaliilor îl va deţine însă preconizata vizită a Papei Francisc în România, în perioada 31 mai – 2 iunie 2019. Pe 7 mai 1999, pentru prima dată de la Marea Schismă din 1054, un papă – Papa Ioan Paul al II-lea – a vizitat o ţară preponderent ortodoxă – România. În cadrul anunţatei vizite papale, pe teritoriul României, dar nu oriunde, în Transilvania, Suveranul pontif va fi întâmpinat de Viktor Orban, prim-ministrul Ungariei (sugestia fiind evidentă, cea de gazdă la ea acasă). Despre eveniment, P.S. Andrei, Episcopul Covasnei și al Harghitei menţiona la finalul lui ianuarie: „Este inadmisibil într-un Stat Român de unde toți politicienii iau salariu, să-l întâmpine pe Papa Francisc primul ministru al Ungariei. Marea rușine a românilor! Marea rușine a românilor! […] În presa românească locală nu s-a vorbit despre venirea, sau mai bine spus, vizita papei în România […] Din veștile pe care le am – vă rog să vă deschideți ochii sufletului și să vedeți lucrurile clare -, din veștile pe care le am până la ora actuală (26 ianuarie 2019), nu s-a anuțat în zona Miercurii Ciucului, când papa va veni la Șumuleu Ciuc, nici venirea președintelui, nici a primului ministru, nici a unui deputat român. […] Papa va fi întâmpinat de prim-ministrul Ungariei, împreună cu alți deputați maghiari! Cuvântul papei nu va fi tradus decât în limba maghiară!…”[4].
În Imperiul Haosului anomaliile au căpătat statut de „normalitate”
———————————–
[1] Al. Bochiş Borşanu – https://www.art-emis.ro/jurnalistica/fariseism-nazism-si-limbaj-nonverbal
[2] Norman Finkelstein, „Industria Holocaustului”, Filipeştii de Târg, Editura Antet XX Press, p.8.
[4] Înregistrare realizată în cadrul „Întâlnirii reprezentanților comunității românești din jud. Covasna, Harghita și Mureș” care a avut loc în data de 26 ianuarie 2019 la Sfântu Gheroghe.
Autor: Ion Măldărescu
Sursa: Revista Art-Emis