Acum cinci ani de zile, tone de tefelei erau în stradă să urle virtuos că nu trebuie să ne vindem țara. Era vorba despre Roșia Montană. “Lasă aurul acolo în pămînt, că e pentru copiii noștri, nu pentru noi”. “Nu-l scoatem acum, să-l scoatem mai încolo”.
Aha. Ce principii. Ce oameni virtuoși.
Acuma nu mai zice nimeni nimic de gazele din Marea Neagră. “Lasă-le, bre, acolo, că nu se împut. Lasă-le pentru copiii noștri. Ce să facem noi cu ele?” Dintr-o dată, le-a înflorit ditamai festivalul de extracție în creier. Dallas, frate…
Aha. Ce principii.
Nu vreau să spun că nu sînt de acord cu exploatarea resurselor. Sînt de acord. În fond, despre asta este viața. Nu poți să faci omletă fără să spargi ouă.
Aurul e în pămînt, trebuie extras. Peste tot în lume se scoate aurul din pămînt. Inclusiv cu metodele alea propuse acolo la Roșia Montană.
Gazul e în pămînt. Se scoate. Peste tot în lume se scoate. Și americanii. Și norvegienii. Și rușii. Și arabii. Toți avem nevoie de hidrocarburi. Tot pămîntul pe asta funcționează: pe bază de hidrocarburi. De dinozauri morți.
Vreau doar să vă atrag atenția asupra jegoasei ipocrizii a taberei tefeliștilor, care într-un moment strigă albă, iar apoi strigă neagră, în funcție de principiile lor cu geometrie variabilă. Totul sub imperiul urii față de PSD. Sînt orbiți de ură. Nu mai au creier în cap. Doar ură.
Și foarte bine că în sfîrșit România are curajul să aibă o atitudine verticală, în care să le spună colonialiștilor: luați și voi, dar luăm și noi. Știți voi, cum zicea ieri Viorica: „N-am venit aici să vă dau socoteală”.
Hai, că poate totuși ne îndreptăm încet-încet din poziția ghiocel.
Pas cu pas.
Autor: Mirel Palada
Sursa: Mirel Palada