În plină criză medicala și, mai ales politică, ne paște o criză alimentară care va avea o asemenea anvergură, încât va face ca discuțiile despre drepturile omului și libertățile cetățenești (încă permise de actuala autocrație medical-tehnocratică, dar satanizate de preoții new-normalismului) să devină, pur și simplu, lux teoretic, așa cum ”rofețea, involuntar, o fostă ministresă a justiției din primul așa – numit ”guvern al meu”.
Baltic Dry Index este o un index maritim și comercial, emis și permanent actualizat de Baltic Exchange din Londra, care măsoară și afișează în timp real costul transportului pe mare al materiilor prime și al altor mărfuri strandardizate.
Baltic Dry Index a crescut cu 41,80% față de anul trecut.
Dacă acest indice a crescut atât de mult este pentru că:
(i) fie volumul de materii prime și mărfuri transportate pe mare (și, deci, volumul comerțului exercitat prin lanțuri lungi de aprovizionare) a scăzut foarte mult*,
(ii) fie pentru că puterea de cumpărare a banului este mai mica, iar inflația este (mult) mai mare decât ni se spune official,
(iii) fie ambele variante de mai sus.
Cert este că mâncarea este, pe plan global, mai puțină și mai scumpă, ceea înseamnă nimic altceva decât criză alimentară și foamete globale.
Baltic Dry Index conține și cotații de prețuri de referință spot (achiziții pe loc, cu bani gata) sau la termen (plata sau licrarea mărfii la o săptămână, o lună, 3 luni, 6 luni, un an etc.) pentru materii prime, mărfuri standardizate și metale (comerciale sau prețioase), care sunt actualizate în timp real. Marea majoritate a contractelor de comerț international se raportează la aceste prețuri de referință, dată fiind înalta lor acuratețe.
Pe site-ul Trading Economics sunt afișate în timp real prețuri de referință Baltic Dry Index la materii prime care circulă pe piață prin intermediul unor contracte standardizate (de genul futures, forward sau options), inclusiv prețul la materii prime pentru industria alimentară și pentru zootehnie – grâu, porumb, orez, floarea soarelui, soia, lapte, brânză, zahar sau cafea.
Ne uităm cu surprindere pe acest site și observăm:
– prețul grâului a crescut cu 5,45% pe luna (septembrie – octombrie) și cu 8,57% pe an;
– prețul porumbului a crescut cu 6,6% pe luna si cu 6% pe an;
– prețul soiei (materie primă pentru nutrețuri concentrate utilizate în creșterea intensivă a animalelor de carne) a crescut cu 3,8% pe luna și cu 10,8% pe an;
– prețul brânzei – 29,84% pe lună, 27,11% pe an;
– prețul laptelui – 32,42% pe luna, 26,91% pe an;
– și, c(i)olac peste pupăză, prețul gazului natural (inclusiv al gazului furnizat populației și al celui care este utilizat la producerea energiei electrice) a crescut cu 29% pe lună (septembrie – octombrie) și cu 53.5% față de anul trecut.
Din șocul administrat de indicii Baltic Dry Index picăm direct în oroarea furnizată de un site românesc de specialitate agro-alimentară, Revista fermierului.
România, în ciuda unui an agricol dezastruos, exportă în cantități imense cereale si alte materii prime pentru industria alimentară și pentru zootehnie, fără absolut nicio grijă de a-și face rezerve strategice pentru anul 2021, care se anunță încă de pe acum ca fiind blocat în continuare de pandemie.
Se exportă grâu în Turcia, Egipt, Algeria, la o medie de preț de 279 dolari pe ton; în doar 4 licitații, derulate în 2-3 zile, s-au vândut cca 1,1mil tone de grâu către aceste destinații. Pentru noiembrie se preconizează un preț FOB Constanța de 249 dolari/tonă, de unde concluzia că exportul masiv va continua.
Aceeași este situația cu porumbul și cu soia, precum și soia și cu floarea soarelui**.
Porumbul se vinde cu 935-945 lei/tonă în Portul Constanța, iar prețul de referință pe Euronext a fost, vineri, 23 octombrie, de 196,5 dolari pe tonă. În condițiile unei producții ucrainiene de 44% din capacitatea sa normală, este evident că prețul la porumb va crește în continuare, iar românașii noștri care au porupmb îl vor vinde pe tot, fie chinezilor (care au nevoie anual de 20 de milioane de tone …), fie traderilor de cereale (care vor păstra tot pentru vremuri mai bune – pentru ei, desigur – când lumea înfometată va da și triplul prețului de acum, evident, cu împrumuturi sau subvenții de la stat).
În plus, să nu uităm – atât euro, cât și dolarul, vor crește vertiginos după alegeri (când Isărescu nu va mai fi presat de puterea pandemică să țină ideologic cursul constant). Probabil, cursul va ”evolua” către 5,15-5,2 lei pe euro în februarie 2021. Cum mâncarea pe care o vom cumpăra la anul va fi din export (pentru că acum nimeni nu s-a gândit să facă rezerve și, deci, să cumpere producția de anul ăsta pentru a rămâne pe loc, pentru vremuri grele, cu toate că se fac în draci rezerve de măști neconforme și inutile, cu prețuri cvadruple față de referință) înseamnă că va fi un cost și mai mare de plătit, umflat fiind de cursul valutar.
De unde vor veni banii importul de mâncare? Evident, din alte împrumuturi, care vor deveni din ce în ce mai scumpe.
Celor care nu au observat încă, le atrag atenția eu – individul afumat care ”conduce” din butoanele de păcănele Ministerul Finanțelor a majorat deja datoria publică a României (adică, a noastră, a copiilor și a nepoților noștri) cu 16 miliarde de euro și deficitul bugetar de la 3 la 6,3% în doar 7 luni de pandemie.
Celor ce au uitat le reamintesc eu – în 2009, trioul Isărescu – Băsescu – Boc a îngropat România într-un ne-necesar împrumut la FMI și la CE de 20 de miliarde de euro, dar acel împrumut a fost tras doar parțial (din 20 de miliarde s-au tras doar 12, dintre care 10 s-au dus în rezerva BNR, pentru a salva băncile de la faliment) și a durat cam 3 ani să fie rambursat.
De asemenea, vă re-amintesc consecințele acelui odios împrumut din 2009 – austeritatea (salarii ale bugatarilor reduse cu 25%, indemnizații de maternitate/paternitate reduse cu 15%, tva crescut cu 24%), falimentarea clasei de mijloc captivă la bănci și regresul economic timp de 6 ani.
Cam ce credeți că ar putea urma după acest nebunesc împrumut (despre ale carui destinații nu știm absolut nimic, pentru că ministrul respectiv refuză, în mod penal, să dea explicații în Parlament) întins pe zeci de ani de acum încolo?
Evident, austeritate la pătrat – alte tăieri, eliminarea salariului minim, creșterea taxelor și impozitelor.
Șomajul, falimentul generalizat al IMM-urilor și crunta supra-îndatorare a simplilor particulari sunt bașca.
Cum era sloganul acela că România ar putea să dea de mâncare unui număr de 80 de milioane de oameni? E, uite că, sub înțeleapta conducere a autorităților pandemice, România nu o să mai reușească să dea de mâncare nici cetățenilor proprii, pentru că își vinde mâncarea (așa puțină cum e) și va fi trecută, spre șocul tuturor, prin foamete***.
Eu zic că trebuie să fii cel puțin indecvat momentului (ca să nu folosesc cuvinte mai dure) ca să îți dorești în continuare guvernarea și, mai ales, guvernul ”meu”, în asemenea. Mai ales că explozia socială care va urma crizei alimentare și foametei care se va fi instalat după criză o să pulverizeze tot ce va întâlni în cale.
*la această concluzie se poate ajunge ușor constatând o altă aparentă ciudățenie a pandemiei – prețul petrolului a scăzut cu 38% (crude oil) și cu 41% (Brent) față de anul trecut, întrucât transporturile sunt reduse la nivel de avarie; companii aeriene, aeroporturi și transportatori tereștri ori maritimi sunt în pragul colapsului; presa financiară a scris acum 2 zile ca 200 de aeroporturi, care sunt noduri esențiale de transport european, sunt efectiv în faliment, așteptând salvarea de la stat, care nu va veni la timp și nu va veni pentru toate
**de regulă, floarea soarelui se utilizează la fabricarea uleiului alimentar și în hrana animalelor, dar puțină lume știe că România este un mare exportator de semințe prăjite, pentru ronțăit la o berică sau pe stadion sau la pescuit; de fapt, cred că este cel mai mare exportator din Europa
***cine nu a auzit de Great Potato Famine (Irlanda, sec.XVIII) să caute pe goagle – o să vadă ce ne-ar putea aștepta
Autor: Gheorghe Piperea