În căutarea sentimentului de apartenență

Astăzi am reușit să citesc proiectul de autonomie propus de UDMR și, așa cum am intuit, liderii maghiari vor să obțină cât mai mult. Nu mă îngrijorează un eventual succes al proiectului, conștient fiind că nu are sorți de izbândă. Mă îngrijorează faptul că cei din UDMR au sesizat, precum un rechin care depistează sângele, vulnerabilitatea românilor – lipsa sentimentului de apartenență, absența coerenței în promovarea patrimoniului național și în conservarea tradițiilor și a identitității naționale, haosul care domină în cultură. Nu degeaba UDMR își dorește de fiecare dată portofoliul Ministerului Culturii.

UDMR a exploatat această vulnerabilitate ignorată de partidele care s-au perindat în arcul guvernamental. Maghiarii au observat inexistența coeziunii comunităților locale, absențalegăturii cetățeanului român cu locul în care s-a născut. Vulnerabilitatea românilor a fost transformată în oportunitate pentru partea maghiară, astfel au apărut elemente de manifestare a culturii maghiare/secuilor în spațiul denumit HARCOV – steaguri, însemne, tradiții. Liderii maghiari au reușit să creeze sentimentul de apartenență în rândul cetățenilor din regiunea HARCOV. Chiar dacă sărăcia bântuie în județele respective, mândria de a fi secui, maghiar este prezentă și se manifestă.

Consider că avem de lucrat la capitolul identitate națională și este nevoie de un plan coerent de difuzare a elementelor de cultură autohtonă. Cultura și civilizația unei națiuni reprezintă elemente esențiale pentru crearea sentimentului de apartenență a cetatenilor la o comunitate. Mai mult reprezintă etichetele de identificare a unei națiuni pe o scenă globală din ce în ce mai pestriță. Cred că trebuie pornit de la nivel de comunitate locală. Din ce în ce mai puțini români cunosc tradițiile, specificul locului în care s-au născut. Iar această ignoranță ne-a adus în situația actuală – lipsa unui brand național, propuneri lipsite de diplomație ale liderilor maghiari, fenomenul manelizării etc. Nu știm cu ce ne identificăm, uităm că limba română este o limbă latină și că latinitatea intră în aluatul culturii și civilizației autohtone. Nu ne cunoaștem valorile, nu știm ce vrem să transmitem în exterior.

Chiar termenul tradiție, care provine din limba latină și semnifică transmitere ne oferă indicii despre ce trebuie să facem, ne îndeamnă la acțiune, nu la pasivitate. Iar cetățenii maghiari, în special liderii acestora au înțeles foarte bine acest aspect. Sper să vină și momentul în care vom fi conștienți de necesitatea unui plan de branding național. Un plan care implică efort pe termen lung și nu rezultate imediate.

Autor: Andrei Stoian

Sursa: Expres national