Ilie Bolojan s-a dovedit atât de rău ca șef al administrației centrale a statului, încât, în comparație cu el, pentru cine cade în această capcană, Nicușor Dan face figura „polițistului bun”. De aici, din această fractură mentală, eroarea se propagă cu repeziciune pe măsură ce, aparent, cel puțin, cele două personaje au intrat într-un conflict surd, în care fanii fiecărei părți exagerează calitățile și defectele celor două personaje politice. Dar să ne trezim! Nu avem, din păcate, la vârful statului, un „polițist bun”. Avem și acolo tot un „polițist rău”, la fel ca la Palatul Victoria.
Iluzia în care au căzut mulți comentatori și observatori ai vieții politice este pe cât de falsă, pe atât de periculoasă. Fanii lui Ilie Bolojan, aflați la vedere, ca și fanii acestuia din lumea umbrelor, susțin că, în realitate, acesta este un personaj pozitiv, care a demarat o reformă profundă și extrem de necesară în România, că, acționând astfel, ar fi deranjat atât structurile birocratice, cât și cele de tip mafiot, iar cei care au acționat pentru succesul moțiunii de cenzură au fost puternic manipulați și, în consecință, au greșit, principala consecință fiind faptul că reforma generată de acest lider urmează să fie blocată, cu pierderi considerabile. Din acest motiv, partizanii lui Ilie Bolojan, dintre care cei mai mulți sunt manipulați, iar alții, puțini la număr, dar deosebit de eficienți, sunt cei care manipulează, insinuează din ce în ce mai insistent următorul scenariu: pentru salvarea României, din ghearele crizei dezlănțuite, din starea de recesiune oficială, este indispensabil ca marele reformator, Ilie Bolojan, să rămână la butoanele Palatului Victoria, în ciuda moțiunii de cenzură aprobate de Parlament cu o majoritate covârșitoare. Cum ar putea să se ajungă la acest rezultat, în condițiile în care, în prezent, acesta conduce un guvern castrat, în care și libertatea sa de mișcare, sub aspectul atribuțiilor pe care le poate exercita, este profund amputată? Ar fi necesar ca, în urma așa-ziselor consultări de la Cotroceni, președintele numit, Nicușor Dan, să facă o primă nominalizare a unui premier care să fie respinsă în Parlament. Nu este prea complicat. În condițiile în care, până una alta, cu excepția USR în raport cu PNL și UDMR în raport cu toate părțile, toți ceilalți, toate celelalte forțe existente în Parlament, refuză să facă o alianță unii cu alții, pe modelul poziției intransigente adoptate de AUR în raport cu PSD și de PSD în raport cu AUR. Astfel încât partizanii din umbră și de la vedere ai lui Ilie Bolojan mizează pe faptul că niciuna dintre formulele promovate de președintele numit nu va fi adjudecată de jumătate plus unu din numărul total al parlamentarilor. Ceea ce înseamnă că va fi necesară o nouă nominalizare, ultima permisă de Constituție. Dacă nici această nominalizare, pe care urmează să o facă Nicușor Dan, nu va trece, atunci Parlamentul se dizolvă și, conform Constituției, trebuie organizate alegeri anticipate. Dizolvarea funcționează însă ca o adevărată sabie a lui Damocles deasupra capului celor mai mulți dintre parlamentari, care riscă nu numai să rămână fără pensie, dar și să nu mai intre în Parlament, dacă analizăm lucid rezultatele cercetărilor de piață. Și atunci, pentru a nu se ajunge în această situație, oricare va fi cea de-a doua nominalizare, ea va trece, chiar dacă cel de-al doilea nominalizat va fi, prin forțarea Constituției, Ilie Bolojan. Și, în orice variantă, există și posibilitatea ca acesta, cu atribuțiile amputate cu tot, să intre în prelungiri la Palatul Victoria, până în toamnă, interval de timp în care, după modelul recentei ordonanțe de urgență, cu totul și cu totul ilegale, va încerca și în viitor să favorizeze cele mai importante companii ale statelor europene, în detrimentul companiilor românești. Maurul își va face datoria, după care el va putea să moară. Partizanii la vedere ai lui Ilie Bolojan sunt câțiva ciraci de la vârful PNL, câțiva baroni locali și o serie întreagă de jurnaliști, discret, dar bine plătiți. Partizanii săi din umbră sunt unii reprezentanți ai serviciilor secrete, din țară și din străinătate, precum și unii vectori ai multinaționalelor, susținuți în mod constant de ambasadele, în special europene, de la București.
Această perspectivă sumbră creează o contrareacție cât se poate de nesănătoasă, prin care o serie de gesturi și enunțuri prezidențiale sunt percepute ca reprezentând o despărțire radicală de Ilie Bolojan în plan intern, iar în plan extern, o apropiere de administrația Trump, aflată în război comercial cu Uniunea Europeană și în război politic cu unii dintre liderii acesteia. Se creează astfel aparența că Nicușor Dan, prin luările sale de poziție, deși merge pe sârmă, devine cel mai important factor de echilibru într-un stat din ce în ce mai greu de controlat. Adică, pentru unii, loviți de amnezie, care uită sau se fac că uită cum a ajuns acesta să fie uns președinte la Cotroceni, ce angajamente pe care și le-a asumat au rămas neonorate, ce minciuni a lansat pe piață, de ce bâlbe s-a făcut vinovat, Nicușor Dan este din ce în ce mai mult perceput ca „polițistul bun”, în timp ce Ilie Bolojan este „polițistul rău”. Și procesul se inversează până la detaliu în ceea ce îl privește pe premierul care se cramponează de scaunul care nu mai are decât două picioare.
Această fractură logică, extrem de gravă, cu multiple efecte în planul percepțiilor publice, se află la baza celei mai periculoase diversiuni a acestor zile.
Autor: Sorin Rosca Stanescu
Sursa: Correct News