Este evident că această poziționare poate fi privită din dublă perspectivă: dinspre exterior oși dinspre România. Nimeni nu poate nega că România aparține culturii și civilizației europene, chiar dacă decalajele de dezvoltare și moștenirea istorică, discutând aici de o întreagă perioadă de stagnare culturală, politică și balcanizare instituțional-administrativă, au menținut România undeva în anticamera modernității europene.
De 25 de ani, România și-a declarat apartenența la lumea occidentală. Ce înseamnă totuși după 25 de ani modernizarea României? Unde o regăsim? Dacă ne raportăm la societate, la nivelul de trai, la ceilalți indicatori socio-economici, la dezvoltarea instituțională, la dezvoltarea locală, la infrastructură, la politica externă, comerțul exterior și prezența României în lumea occidentală pe care o clamează, toate acestea ne ridică mari semne de întrebare.
România a rămas repetentă la toate capitolele care pun în valoare modernizarea. Ar fi cel mai simplu să acuzăm statul, împreună cu toate instituțiile sale pentru că nu și-au îndeplinit rolul, nu au furnizat oamenilor, cetățenilor acestei țări, acel minim de servicii publice de calitate necesare pentru a câștiga în modernizare, am putea să acuzăm toate guvernările că nu au urmărit cu predilecție obiectivele de dezvoltare, că nu au urmărit reforma instituțională, administrativă și juridică, să acuzăm parlamentul că a făcut legi speciale, cu dedicație și protecție pentru grupuri de interese, că nu s-a orientat către spiritul Constituției și nu a forțat îmbunătățirea legilor organice sau a codurilor care ar fi condus la o reală modernizare a statului. Am putea aduce aceste acuzații și am avea dreptate. Și cu toate acestea, la ce folosesc?
Ce este societatea românească astăzi, care este civilizația occidentală pe care o clamăm? O mahala, un amalgam de incultură, grobianism, bășcălie și prost gust, cosmetizate cu milionari de carton, opulență, prostituție și vedetism fals, o mocirlă infectă pe care plutesc insule de indivizi prea lași, prea bătrâni, prea aroganți ca să se mai uite în jurul lor și să mai încerce să schimbe ceva. Cu toții suntem vinovați pentru ce este România astăzi!
Clamarea modernizării și a apartenenței la civilizația occidentală ne-a distrus educația, ne-a măcinat valorile reale pe care le moștenim, ne-a sărăcit moral și psihic, iar toate acestea s-au repercutat asupra stării de sănătate. Societatea românească e bolnavă. Nu există modernizare fără educație. Civilizația occidentală s-a clădit pe sute de ani de cultură, de valori dezbătute și comentate, pe oameni de valoare, pe o experiență universitară critică. Da, România are și a avut oameni de artă, are o cultură cu care se poate lăuda și identifica, dar ce au făcut ei pentru societatea românească, ce a făcut școala pentru a-i poziționa ca valori și ca repere morale? Absolut nimic, au rămas niște insule într-o mocirlă infectă.
România ca societate nu a câștigat absolut nimic în urma aderării la Uniunea Europeană, statul s-a șubrezit, economia a fost căpușată, oamenii profesioniști și oamenii calificați au emigrat sau s-au retras pe insula lor, educația e la pământ, sănătatea e la pământ, armata e la pământ, justiția e la pământ.
Să fie un blestem, să fie o neșansă istorică, să fie o generație ratată? Modernizarea României e o iluzie construită prin reclamă, printr-un mecanism mincinos de marketing, printr-un consumerism deșănțat de prost gust, printr-un sistem bancar fraudulos, o cămătărie instituționalizată de școala economică occidentală, alături de o schemă ponzi (piramidală) de deposedare a avuției naționale. Iată radiografia modernizării!
Societatea românească trebuie reclădită prin instigare la cultură, prin abuz de educație, prin impunerea unor repere morale, prin școală gratuită de bună calitate, prin reconstruirea instituțiilor statului și prin afirmarea unui stat puternic, dacă nu în Europa, cel puțin în regiune. Dar pentru ca toate acestea să se întâmple, nu trebuie să ne mai comportăm ca niște insule, trebuie să ne scufundăm în mocirlă și să începem curățenia!
Autor: Cristi
Sursa: Initiative Pentru Romania