Stimate domnule prim-ministru, constatând că actualul premier al României nu poate fi câtuși de puțin păcălit de cineva, după cum au dovedit mai multe episoade, în frunte cu cel cu băncile, mi-am luat cutezanța, în virtutea celor peste trei sferturi de veac de ființare prin România, să vă aduc spre luare aminte câteva lucruri care să vă împiedice de a vă păcăli, cumva, singur.
Începeți prin a cere Institutului Național de Statistică datele economice, defalcat, pe „economia străină din România“ și, respectiv, pe „economia românească din România“. Amalgamul actualelor date statistice induce în eroare, referindu-se la o entitate artificială, fără semnificație economică. Cele două componente nu prea au legături una cu alta și nu se mișcă – ba chiar deloc! – împreună.
Defalcat, veți putea vedea care prosperă și care nu, ce proprietăți deține fiecare dintre ele, cât plătește impozite una și cât cealaltă statului român și, în esență, pe ce vă puteți baza și pe ce nu, în orice decizie ați lua! Veți constata lesne că mult trâmbițata creștere economică cu care se laudă „amalgamul statistic România“ se obține, de fapt, doar în economia străină din România, în timp ce economia românească dă din colț în colț și, de la an la an, tot înapoi, că nu puteți avea acces minim la roadele acestei creșteri pentru că economia străină care o realizează n-o împarte cu nimeni, că, pe o cale sau alta, inclusiv și poate mai ales prin externalizarea profiturilor înainte de fiscalizare, îi trimite roadele în afară. Și este vorba de zeci de miliarde de euro anual, în timp ce dvs vă luptați să găsiți câteva sute de milioane de lei întru mărirea salariilor pentru salahori.
Dacă sunt inventariate eșecurile sau inițiativele abandonate, se constată că acestea acoperă întreg arealul de probleme de fond ale României actuale. Cu ce s-a soldat minunata creștere proiectată a salariilor, singura măsură prin care ar mai putea rămâne ceva în țară din abominabila exploatare a capitalului străin?! Din păcate, cu o scădere (și nu o creștere) a salariilor nete în sectorul privat (suprapreponderent) dacă se mută contribuțiile sociale în sarcina angajatului, mutare despre care ați spus că nu va interveni, atât timp cât veți fi dvs prim-ministru! Ce s-a ales din formidabila înlocuire a impozitului-măscărici pe profit cu un derizoriu, dar neevazional, impozit pe cifra de afaceri, unica modalitate reală prin care ar fi fost combătute evaziunea fiscală și batjocorirea României ca țară?! Nimic și iar nimic! Ce a ieșit din forțarea creșterii consumului prin „relaxările“ fiscale promovate absurd de partidul dvs, toate favorizând, în ultimă instanță, capitalul străin?! O creștere economică slăvită de fraieri, din care salahorii români nu s-au ales de fapt cu mai nimic, și o scădere comparativă a încasărilor TVA la buget, care este acum folosită de „moderniștii“ din Finanțe pentru introducerea unui sistem de colectare de TVA care va omorî, pur și simplu, firmele mici, adică tot pe cele românești! Economia străină și-a luat caimacul din stimulentele fiscale, urmând, ca proștii, să achite nota de plată, adică, statul român, atât cât mai există acesta, și capitalul privat românesc, atât cât n-a fost încă desființat!
Plecând de la premisa totalei bune intenții care a ghidat inițiativele, aceste grave eșecuri și altele asemenea n-au cum să rezulte din altceva decât din tentația, firească, dar nerealistă, de a confunda „economia din România“, care, relativ se extinde, cu economia românească ce mereu se pipernicește. Pe măsură ce economia din România, aceea din statisticile-amalgam, crește, economia românească, aceea aparținând efectiv capitalului autohton, scade. Și, în baza acestui proces, însăși jurisdicția și posibilitățile de acțiune și intervenție ale premierului României se subțiază!
S-a depășit deja un prag. Orice încercări de a lua de la „economia din România“ spre a face ceva pentru economia românească și truditorii ei se soldează cu un și mai substanțial recul.
România a pierdut posesia punctelor și pârghiilor strategice din economie, a principalelor bogății ale subsolului, a activelor industriale de impact, a băncilor și este pe cale s-o piardă și în privința ultimelor resurse lăsate de Dumnezeu românilor: pădurile și pământurile. Astfel, s-a pierdut și posesia roadelor pe care toate acestea le pot aduce, inclusiv a creșterii economice pe care exploatarea lor o poate genera. Este un mare semn de întrebare dacă se mai poate face ceva în domeniu, dar este o certitudine că nu se pot doar corecta efecte fără a se acționa asupra cauzelor, adică fără a schimba rânduielile.
Prezentarea, defalcat, a datelor statistice – aceleași date statistice, nu altele, dar descriind și nu camuflând realitățile – ar ajuta la surprinderea dimensiunii acestor realități. Urmând ca dvs, dle prim-ministru, să decideți ce ar mai fi de făcut. Și chiar dacă nu mai este nimic de făcut, măcar să aduceți aceste date la cunoștința publică, precum ați hotărât în cazul băncilor străine, care ne iau de atât de proști, încât, prin falsele pierderi raportate, se prezintă drept samariteni, și nu bănci!
Cu stimă,
Ilie Șerbănescu
Autor: Ilie Șerbănescu
Sursa: Cotidianul