Abia acum cîntărim prețul operațiunii și cum au fost cumpărate ecourile favorabile! Și ce enorm deserviciu ne-au făcut Patapievici-Mihaeș-Tania Radu pe de o parte, și Vladimir Tismăneanu (un fel de ayatollah al anticomunismului răspopit dintr-un propagandist în căutare de sinecură în anii lui Ceaușescu). În marea sa campanie prin străinătate, grupul de mai sus a încercat să acrediteze un alt spirit românesc, o nouă cultură, inexistentă în fapt,și o altă grilă de valori, mai de dai Doamne decît cea clasică. Și a ieșit ce a ieșit!?
Mă tem că întreaga operațiune desfășurată de acest grup va rămîne necunoscută în toată amploarea și în tot spiritul ei malefic și că ne vom alege numai cu aceste cîteva dezvăluiri. Oricum, ele au meritul de a ne arăta ce caracter are Vladimir Tismăneanu și ce calitate umană și intelectuală se scurge pe la Horia Roman Patapievici. Pe Patapievici l-a cam liniștit chiar opera sa. Fără funcție, chinuitul filosof al culturii române s-a dezumflat în mai puțin de un an.Cine a rezistat la lectura a 10-20 de pagini dintr-o carte a lui Patapievici va fi înțeles cu ce fel gîndire are de-a face. În schimb,Vladimir Tismăneanu, chiar în situația de a fi chemat la DNA prin intermediul unei comisii rogatorii, tot se zbate și face valuri. Acuză,polemizează, teoretizează, dezvăluie, rememorează, justifică și califică. Cîndva un puști complexat din cartierul Primăverii, batjocorit și disprețuit de gașca beizadelelor din Comitetul Central, el se vrea acum teoreticianul și groparul, adică propagandistul evoluat în cel care stinge lumina unei ideologii nefaste. El a susținut comunismul, el îl îngroapă! Numai că nu zice, eu cu tata vi l-am băgat pe gît și tot noi îl îngropăm! O asemenea ambiție chiar ar merita urmărită. Poate chiar aplaudată, dacă Tismăneanu ar face-o din altruism și dintr-o firească remușcare. Nici vorbă! Asemenea sentimente ar presupune decență, discreție și un anume repect pentru suferința celor dispăruți. Or, Vladimir Tismănaeanu a făcut din programul său de decont al comunismului un soi de afacere. Și o vizibilă răzbunare pe toate cele îndurate în cartierul în care a fost cîndva ciuca bătăilor și subiectul bășcăliei copiilor de mahări comuniști. Ce altceva să-l fi determinat pe Vladimir Tismăneacu să doarmă în casa lui Ceaușescu din Bulevardul Primăverii?
De o bună bucată de vreme Tismăneanu mă tot acuză de te miri ce și face trimiteri la un prieten. Înțeleg că același sentiment de răzbunare îl mînă în luptă și împotriva Editurii Compania. Aceasta a publicat volumul lui Mihai Pelin intitulat ”Cartea Albă a Securității”, carte în care Pelin susține că Vladimir Tismăneanu ar fi fost trimis în străinătate de securitatea lui Nicolae Ceaușescu. Și atunci, de ce Vladimir Tismăneanu suferă ca un cîine și crede că tot răul debarcării sale din închipuite sau adevărate fotolii din Romania i s-ar trage de la subsemnatul? Nu eu am scris cartea, nu eu am publicat-o, nu mă interesează existența sa. Mai mult, nu am putut decide nimic în ce-l privește, nu am prieteni suspuși care să îl ajute sau să îl cheme la DNA, nu îi frecventez blogul și nici nu mă întrețin cu amicii săi.
Pentru mine,Tismăneanu, în ciuda cărților sale, a enormei plase de relații pe care a împletit-o cu abilitate, nu este decît un personaj din categoria celor pe care îi mutilează puterea. Adică de doi la leu!
Regimul Băsescu încă își apără combatanții și propagandiștii. Guvernul Ponta se mută de un picior pe celălalt. Cu vremea, la echipa care a intoxicat Romania, SUA, Comisia Europeană și presa internațională se vor adăuga noii propagandiști ai aceluiași regim, proveniți de data aceasta din PSD și din PNL. Oricum, deconturile echipei de la ICR și de la IICCMER, ne arată ce fel de personaje (ca să nu zic caractere) au susținut cîteva operațiuni esențiale pentru țara noastră.