Când are bani pe mână, statul nu reușește decât să-i risipească. Motivul evident e că n-a muncit pentru ei. Există însă și un motiv mai puțin evident: banii sunt un efect, nu o cauză. Dacă agricultura e săracă, nu e din lipsa banilor ci pentru că nu poate sau nu e lăsată să-i producă. Iar vestea bună e că ceea ce poate face statul, cu efort rezonabil și rezultate substanțiale, nu costă nimic.
1. Cadastrarea gratuită. Taxele de cadastru/întabulare și obligativitatea de-a apela din banii proprii la servicii de specialitate sunt în sine abuzuri împotriva proprietății. Pentru suprafețele mici, cadastrul ajunge uneori să coste mai mult decât terenul. O operațiune națională n-ar trebui să coste mai nimic dacă s-ar simplifica procedura și dacă ar fi puși la treabă zecile de mii de angajați din comune, care acum n-au nimic util de făcut.
2. Pază militarizată. Furturile de produse agricole sunt printre cele mai mari riscuri în agricultură, dar și printre problemele cele mai ignorate de poliție și justiție. Lucrurile trebuie abordate gradual: normă la prins hoți pentru șefii de post, apoi – dacă mai e cazul – potere cu jandarmi în timpul recoltei, apoi – dacă încă mai e cazul – arme pentru proprietari și dreptul de-a ara propria moșie cu alice.
3. Centre de colectare. Degeaba produci dacă nu vinzi, dar și pentru asta există soluții. Producătorii locali de alimente se tot plâng că hipermarketurile îi jefuiesc și se dezvoltă pe banii lor. În loc să-i mai mintă că face ceva (e loc doar de mai rău), statul ar trebui să le sugereze că pot să folosească chiar ei banii respectivi. Cum? Păi dacă sunt destui bani cât să dezvolte rețeaua de hipermarketuri și să le plătească publicitatea, de ce nu pun producătorii locali mână de la mână să-și facă propria rețea. Ar avea prețuri mai mici, și-ar construi o reputație de afacere autohtonă, ar fura clienții hipermarketurilor și ar putea prelua și o bună parte din producția fermelor.
4. Taxa egală cu subvenția. S-au chinuit teribil de mult să impoziteze terenurile nelucrate și n-au găsit formula. Dar formula este simplă: dacă taxa este mare pentru toată lumea și doar cei care lucrează primescsubvenția, terenurile nelucrate sunt implicit taxate.
5. Încurajarea reală a comasărilor. Măsura este incorectă față de cei care vor doar să-și conserve proprietatea până vor putea obține prețuri mai bune. Însă acest neajuns poate fi în mare parte reparat. Pot fi scutiți de taxă cei care se angajează contractual, necondiționat, să vândă terenul în momentul în care un cumpărător le oferă o sumă substanțială, de ordinul a 5.000-6.000 euro pe hectar (față de 1.000-2.000 acum). O astfel de măsură în sine ar putea duce la creșterea prețurilor, dacă îi va trezi pe investitorii interesați de comasări fără bătăi de cap.
sursa: riscograma.ro