Putem ignora fara mare paguba inflexiunile comuniste din fragmentul de mai sus, dar diagnosticul ramane actual. Privind retrospectiv industria cinematografica, vedem ca singurele schimbari au avut loc la nivelul temelor abordate si in calitatea tot mai rudimentara a productiilor. In rest, Holywoodul reprezinta aceeasi masinarie gigantica de reeducare sociala si intelectuala, in care beneficiile materiale pica in planul secund.
In ultimii ani se pot distinge in filmele americane doua tendinte oarecum corelate: stimularea entuziasmului revolutionar si plasarea valorilor sociale si intelectuale traditionale pe umerii figurilor malefic-autoritare. Cu alte cuvinte, in filmele de data mai recenta, personajele negative sau reprezentantii autoritatii statale devin principalele incarcarni ale unei ideologii conservatoare. In felul acesta, se hraneste pasiunea anarhica juvenila, la nevoie usor de redirectionat catre orice ameninta noua dezordine mondiala. Figurile detestabile nu sunt doar albi, crestini, barbati, ci intruchipeaza cu predilectie valori patriarhale.
De pilda, in distopia “V for Vendetta”, a fratilor Wachowski, eroii incearca sa darame un totalitarism de inspiratie crestina, care are drept tinta principala homosexualii. Nu trebuie sa reamintim cat de implauzibila este aceasta perspectiva, deoarece scopul filmelor nu il reprezinta anticiparea viitorului, ci modelarea mintilor; iar pentru asta fiecare copita indreptata spre ceea ce aduce macar vag a ordine traditionala merita ropote de aplauze din partea spectatorilor docili. Rezistenta virtuoasa devine conformism dictatorial, iar rebeliunea totalitara capata prestigiul libertatii.
Nu este singurul caz de inversiune semantica. In „Interstellar”, personajul principal descopera ca manualele scolare ale fiicei sale au fost schimbate astfel incat sa arate ca misiunea Apollo a fost o inscenare de proportii. Teoria respectiva este colportata pe siteurile conspirationiste, insa din perspectiva care ne intereseaza aici, conteaza doar valoarea ei propagandistica. In acest caz, autoritarile au fost investite, practic, cu discursul alternativ si i-au adaugat toate tarele adiacente. Daca in „V for Vendetta” viitorul era amenintat de totalitarismul crestin, aici autoritatile s-au transformat in revizionisti istorici, ambele scenarii complet improbabile, insa perfecte pentru manipularea discursului.
O situatie oarecum similara apare si in filmul „Contagion”, unde eroul negativ este un blogger care avertizeaza asupra industriei „Big Pharma” si recomanda tratamentele naturiste. In final, personajul se dovedeste a fi un escroc cu interese pe piata de capital, iar salvatorii provin din industria farma, care creeaza peste noapte un vaccin miraculos pentru combaterea epidemiei. „Contagion” nu abunda in subtitlitati, fiind de la bun inceput un film de propaganda, dupa cum a marturisit producatorul Jeff Skoll. Insa ideile fundamentale raman aceleasi: oamenii de stiinta, alaturi de guvern, au la inima, mai presus de toate, interesele omenirii, la modul general, ticalosii sunt acei conspirationisti, negationisti, libertarieni, numiti-i cum vreti, care pun la indoiala axioma precedenta. In lumea reala, Cass Sunstein, unul dintre consilierii presedintelui Obama, a sustinut in mai multe randuri ideea de a infiltra si anihila grupuri sau indivizi care se indoiesc de benevolenta guvernului.
Altfel, hranirea revolutiei este cvasiubicua in filmele de la Hollywood, de la copii infierbantati contra parintilor, pana la manifeste deschis revolutionare. Totul pare menit sa le sugereze privitorilor ca mai sunt legi naturale de daramat, ca mai sunt prejudecati care trebuie extirpate cu forcepsul din mintea oamenilor, ca pericolul vietii patriarhale pandeste la colt. Din acest motiv, hipersexualitatea capata valente subversive.
Dupa Donald Sutherland, insa, exista filme explicit politice, programate sa starneasca tinerii la lupta, cum este de pilda „Hunger Games”. „Scoate lucrurile la lumina si te lasa sa le privesti. Si daca iei din film ceea ce sper sa iei din film, te va face sa gandesti mai serios despre mediul politic si sa nu fii delasator”, a afirmat actorul cu idei anarho-comuniste, care si-a exprimat dorinta ca noua generatie sa faca orice, numai sa realizeze ceva revolutionar.
Privite din acest punct de vedere, singura ratiune a filmelor hollywoodiene o reprezinta diseminarea unei ideologii revolutionare si nu vreo legatura vaga cu esteticul. Propaganda rabufneste din spatele ecranului si tinteste mintile netulburate, care pleaca de la cinema amuzate si sigure de ideile lor. La orice argument vor raspunde pe urmele lui Leni Riefenstahl: „Realitatea nu ma intereseaza”.
Autor: Ninel Ganea
Sursa: Karamazov.ro