Nu cu mult timp în urmă scriam despre declaraţiile destabilizatoare, iresponsabile şi jignitoare făcute de ambasadorul SUA la Chişinău la adresa românilor de pe ambele maluri ale Prutului. Acum, mult prea devreme a sosit şi continuarea din partea ambasadorului de la Bucureşti. Acesta s-a deplasat pe teritoriul suveran al României şi s-a fotografiat ţinând în mână ”Steagul Ținutului Secuiesc”, drapelul de luptă al separatiştilor din Harghita şi Covasna. Nu a apărut singur în fotografie, ci împreună cu personaje controversate, unele chiar penale.
Ca să satisfacă o mâna de extremişti, acest individ a jignit întregul popor român, care tocmai se pregăteşte să sărbătorească 100 de ani de la Marea Unire. Încearcă acum să ne convingă că e o gafă. Poate, dacă nu erau declaraţiile făcute de colegul său pro-moscovit de la Chişinău, l-ar mai fi crezut cineva. Nu cumva Putin, şi așa preocupat de marile probleme economice ale Rusiei, ar trebui să-şi închidă, așa, pentru a face economii, misiunile diplomatice de la Chişinău şi Bucureşti? Nu de alta, dar ambasadorii SUA din cele două ţări româneşti îi reprezintă viziunea şi interesele imperiale mai bine decât cei proprii. Cum s-a ajuns aici? Să o luăm de la început.
Nici nu a fost bine ales Barack Obama preşedinte al SUA că a şi primit Premiul Nobel ”Pentru Pace”. Pentru ce l-a primit, nu ştiu decât cei care i l-au acordat, pentru că numai pace nu a adus în lume acest preşedinte. Cel care a fost premiat în numele inventatorului dinamitei, a reuşit, prin politica sa externă dezastruoasă, în mai puţin de opt ani, să dinamiteze ţări şi regiuni întregi, să întărească regimurile dictatoriale din multe zone şi să fie principalul motiv al ascensiunii ISIS. I-a întărit pe chinezi, iranieni, nord-coreeni, dar mai ales pe ruşi. Iar despre ruşi românii au o vorbă: ”Dă-i nas lui Ivan, şi se suie pe divan”. Cu un suveran sictir a tratat Obama această zonă extrem de delicată a estului Europei. Vă rog, nu mai pomeniţi de scutul antirachetă, acesta nu este menit să ne apere pe noi. Ruşii, când ne vor ataca, vor avea trupe terestre speciale (omuleţii verzi), tancuri şi avioane. Nu vor lansa rachete nucleare că nu sunt nebuni. De altfel, noua lor strategie de război sub acoperire i-a lăsat fără replică atât pe americani cât şi pe aliaţii mai puternici din NATO ai acestora. Şi nici măcar nu dau semne că s-ar fi dezmeticit până acum.
Mă întrebam mai demult, dacă România va fi atacată, cine ne va apăra. Americanii, desigur, vor spune mulţi. Acei americani care promovează steagul separatiştilor? Prietenii noştri americani, prin gesturile antiromâneşti ostentativ afişate, doresc să ne transmită pe lângă faptul că ”Moldova nu e România” pentru ei, nici ”Transilvania nu e România”? Atunci cine de cine să ne mai apere? Iohannis este mult prea preocupat să se facă preş în faţă oricărui licurici mai lucitor.
Cuvântul președinte nu vine de la preș, dragă Iohhy. Siguranţa cetăţenilor şi integritatea teritorială sunt lucruri pe care tu le consideri nedemne de luat în considerare. Ce ţeapă am luat acum aproape doi ani! Suntem o ţară fără preşedinte, guvern şi viziune lucidă. Dacă ai fi avut măcar puţină demnitate, în numele României, l-ai fi trimis în Obama lui pe ambasadorul iredentist. Noroc că la Washington este sfârşit de mandat. Ce noroc, i-aţi văzut pe cei ce vor să-i urmeze lui Barack? Revin la ce am scris mereu şi mereu. Americanii trebuie să rămână principalul nostru aliat strategic dar, pentru ca să nu ne mai desconsidere în aşa hal, noi trebuie să ne întărim economic, să ne dotăm armata, să inspirăm respect. Că, dacă eşti un neica nimeni, nu numai duşmanii, dar şi aliaţii, te vor trata dispreţuitor. De noi şi numai de noi depinde.
Am mai scris: unirea nu este veşnică. A fost cu greu obţinută şi trebuie permanent apărată. Marile puteri se înţeleg peste capul ţărilor slabe şi în detrimentul acestora. De ce trebuie să rămânem în continuare o ţară slabă, copleşită şi amărâtă? Vrem să intrăm în istorie ca ”Generaţia deplorabilă”, generaţia care nu a ştiut cum să facă să păstreze marele cadou făcut de înaintaşi, ”Marea Unire”?
Lăsând deoparte licuricii şi interesele lor, trebuie să ne vedem propriul nostru interes. Să hotărâm dacă acum mergem pe calea cea bună. Ce vrem de fapt, să fim un teritoriu şi o populaţie UE, sau un popor, o ţară distinctă, cu o voce puternică şi competentă? Vrem globalizare şi anonimizare? Pentru că pe această cale am apucat-o vârtos. Desigur, pe români nu i-a întrebat nimeni. Liderii ţării cred că dacă ei s-au pus în subordinea superiorilor din afară, poporul trebuie să tacă şi să-i urmeze. Aşa să fie? Rezultatele încep să se vadă şi nu sunt deloc încurajatoare.
Ca într-un joc sinistru, ambasadorii SUA şi-au împărţit rolurile celor care au rupt România în 1939. Hans Klemm pe cel a lui Ribbentrop care a luat Ardealul pentru fascişti. James Pettit pe cel al lui Molotov care a luat Basarabia pentru comunişti. Şi uite cum istoria se repetă, chiar dacă ceea ce fac cei doi diplomaţi acum nu este decât o banală repetiţie cu costume pentru Marea Premieră: România Mică.
Autor: Simona Popescu
Sursa: Cotidianul