România trăieşte acum marea iluzie că va scăpa în curând de criză. E adevărat, şomajul nu şi-a atins încă maximul, băncile încă nu au redus dobânzile suficient de mult pentru a se reporni creditarea iar investiţiile încă întârzie să apară. Cu toate acestea, faptul că economia va trece în 2010 pe plus şi sentimentul general că ce a fost mai rău a trecut este din ce în ce mai puternic. Din păcate, perioada cea mai grea abia urmează. Adevărata criză românească încă nu a venit. Adevărata criză, a datoriei publice care trebuie răscumpărată, care nu se măsoară în falimente şi în şomeri ci în imposibilitatea financiară de a dezvolta ţara, încă nu a început.
Faptul că, în ciuda acordului de 20 de miliarde de euro cu instituţiile financiare, România nu a reuşit decât să tempereze tensiunile sociale, în special din partea bugetarilor, ar trebui să sperie Guvernul. Faptul că din toţi banii luaţi pe datorie, vreo 9,5 miliarde de euro anul trecut, nu se vede nimic, că au fost direcţionaţi integral în menţinerea unor cheltuieli sociale pe care statul nu şi le permite, că aceşti bani au dispărut în consum şi nu se vor multiplica niciodată prin investiţii, ar trebui să pună pe gânduri toţi românii.
Dacă acum situaţia este foarte dificilă, când statul se împrumută, cum va arăta economia când statul va începe să-şi plătească datoriile? Problema nu este datoria către bănci, care poate fi rostogolită, plătită prin noi împrumuturi, la dobânzi din ce în ce mai mici, ci tocmai acordul cu FMI şi CE, care nu se rostogoleşte, ci se plăteşte. De unde va face rost statul de până la 9 miliarde de euro (7 miliarde către CE şi BM şi încă măcar 2 miliarde către FMI) pentru a plăti instituţiilor financiare banii folosiţi pentru a menţine iluzia că a trecut criza mai uşor peste români? Acordul expiră în 2011. Economia îşi va reveni, spune FMI, în 2012. Simplu spus, indiferent cât de bine va merge economia românească atunci, plata datoriei va fi o frână serioasă în calea dezvoltării. La dobânzile de circa două miliarde de euro către bănci se vor adăuga alte 2-3 miliarde către CE şi FMI. Este vorba de bani care nu vor putea ajunge nici la Bechtel şi care nu vor putea fi folosiţi nici pentru a acoperi deficitul de la bugetul de pensii.
În cel mai fericit scenariu, aproape toţi banii pe care îi va câştiga economia românească prin creşterea PIB după 2011 vor fi folosiţi pentru a plăti datoria făcută de stat în criză. Creşterea economică nu va aduce drumuri noi sau mai bune şi nici nu va însemna facturi mai mici la încălzire prin reducerea pierderilor din sistemul energetic naţional.
Într-un scenariu pesimist, creşterea economică nu va aduce suficienţi bani la buget pentru a acoperi plata datoriei, fie acoperirea ei, fie dobânzile. În acel moment, Guvernul, oricare ar fi el, va ieşi în faţa poporului şi va anunţa că trebuie tăiate pensii, salarii, că trebuie daţi afară oameni, că nu sunt bani pentru investiţii şi că este nevoie ca românii, fiecare în felul său, să strângă din nou cureaua.
Rămâne de văzut cum vor explica atunci oficialii români că deşi România nu este în criză, ba chiar e din nou pe valul creşterii economice, românii trebuie să trăiască la fel, sau poate chiar mai rău decât în recesiune.
Victor ROTARIU
sursa: gandul.info