Cetățeni ai României,
GpR a urmărit cu interes modul în care s-au organizat și desfășurat alegerile din data de 9 iunie 2024. Prima constatare a fost anterioară acestei date, anume aceea că pe listele electorale din România continuă să figureze aprox. 17 milioane de votanți. Populația țării cuprinde și o sumă de 3,5 milioane de tineri între 0 și 18 ani, fără drept de vot, iar în țară mai trăiesc doar aprox. 14 milioane de cetățeni români. Falsul listelor electorale din România este absolut evident și intenționat, în condițiile în care presa a semnalat în mod repetat această situație, dar autoritățile doresc să mențină falsul.
Datele recensământului populației organizat în anul 2022 sunt cu certitudine false. Falsul lor a fost catalizat atât de interese centrale, cât și locale. Unul dintre interesele centrale este tocmai acela de a figura pe listele electorale un număr cât mai mare posibil de poziții fictive (decedați și persoane inexistente), care să reprezinte masa de manevră de pe listele electorale, necesară fraudării alegerilor. De asemenea, o cifră cât mai mare a populației țării este favorabilă intereselor legate de repartizarea fondurilor europene. La nivelul satelor, comunelor, orașelor și municipiilor, o cifră mai mare a populației este strict necesară structurilor administrative locale pentru păstrarea calității administrativ teritorială respectivă, scăderea populației sub un anumit cuantum conducând la retrogradarea unității administrative (de la municipiu la oraș, de la oraș la comună, de la comună la sat rearondat în cadrul altei comune) și la pierderea unor drepturi privitoare la finanțare și la numărul de funcționari administrativi admiși prin lege, fapte care contravin unor interese locale de natură personală.
Astfel, minciuna se perpetuează de mulți ani și influențează și cifrele reale ale electoratului și mențin „apele tulburi” în care pescuiesc administratorii sistemului ticăloșit din România iudeo-euro-atlantică.
Un fals naște următorul fals, iar România pășește din falsuri în falsuri, începând chiar din ziua de 22 decembrie 1989. Prezența a cel puțin trei milioane de alegători fictivi pe listele electorale face ca toate procentele care se calculează în cadrul procesului electoral să fie false. Astfel, atingerea pragului de 5% pentru admiterea partidelor mici și a independenților în Parlament, devine mai dificilă. De asemenea, cu aceste milioane de voturi fictive, operatorul Biroului Electoral Central, respectiv Serviciul de Telecomunicații Speciale, poate să surmonteze orice vot popular în favoarea vreunui candidat neagreat de sistem și poate impune ca și câștigător pe oricine, în funcție de ordinul primit. România rămâne în continuare singura țară din UE în care alegerile sunt controlate total de serviciile secrete.
O altă măsură potrivnică interesului național al majorității etnice românești este alegerea primarilor și președinților consiliilor județene într-un singur tur de scrutin. Aceasta favorizează minoritățile naționale și alogenii. Aceștia propun și susțin un candidat al lor, pe care îl susțin toți minoritarii etnici, în timp ce românii majoritari au mereu mai mulți candidați și voturile în favoarea românilor se disipează. Un al doilea tur de scrutin ar schimba radical raportul de forțe, românii putând să-și aleagă dintre ei primarii și șefii de județe. Controlul multor primării și consilii județene de către minoritari și alogeni a condus la foarte numeroase decizii care s-au luat, cu subtilitate, în defavoarea etniei române.
Condițiile de liste de susținători impuse candidaților independenți sunt de natură să blocheze accesul în viața politică a celor nedoriți de sistem.
Față de toate fenomenele negative din sistemul electoral românesc conducătorii României nu au nici o reacție și continuă să dea impresia greșită opiniei publice că alegerile ar fi corecte și votul popular ar fi cel care decide toți conducătorii.
GpR a urmărit cu atenție starea de spirit a populației din ultimele două decenii, de după includerea României în structurile euro-atlantice. Românii au ajuns să vadă cu ochii lor că regimul iudeo-globalist-euro-atlantic a făcut pași înainte pe linie promovării politicilor progresiste, a luptei mocnite împotriva Bisericii Ortodoxe, a distrugerii sistemului național de educație, a promovării educației de gen, a promovării deșănțate a drepturilor minorităților sexuale, a promovării unei legislații antiromânești, sub pretextul combaterii anti-semitismului, anti-țigănismului, a presupusului genocid pe care se afirmă că l-ar fi făcut poporul român și conducătorii săi împotriva evreilor, pe măsură ce acumulările de bază materială făcute de poporul român în 45 de ani de muncă după Al Doilea Război Mondial au continuat să fie jefuite și înstrăinate. Sub oblăduirea clasei politice românești, după ce libertățile populare s-au împuținat continuu, o tot mai mare parte a poporului român a început să înțeleagă că România a pornit pe un drum greșit, a ajuns într-o fundătură și actualmente este fixată în această fundătură pentru a fi jefuită de companiile multinaționale care exploatează toate resursele naturale ale poporului român și înstrăinează sumele uriașe pe care le obțin ca și profit, ca urmare a eludării fiscului, a redevențelor simbolice pe care le achită statului român, a neachitării TVA-ului și prin declararea în fals a cantităților de resurse naturale pe care le exploatează din România. Un număr tot mai mare de români au constatat că aceste companii multinaționale, împreună cu băncile și societățile de asigurări, toate străine, sunt principalele cauze ale stării dezastruoase a României euro-atlantice. În acest timp, pe de o parte, societățile comerciale mici și mijlocii românești sunt cele fiscalizate sever și întrețin țara, în timp ce guvernanții măresc continuu datoria externă a țării și plătesc dobânzi uriașe cămătarilor evrei ai organismelor financiare internaționale. Armata țării este la fel de slăbită ca și țara, iar în contrapartidă, armate străine au ocupat România.
Pe măsură ce aceste realități și multe altele au fost conștientizate la nivelul opiniei publice, electoratul de orientare patriotică naționalist-suveranistă s-a înmulțit constant. Din numeroase evaluări realizate de jurnaliști, activiști politici, analiști, sondaje neoficiale, informații scurse „pe surse” de la diverse instituții ale statului, electoratul cu viziune naționalist-suveranistă a fost aproximat la 65-70 %.
Alegerile din 9 iunie 2024 nu reflectă realitățile din structura electoratului românesc. Din această cauză, GpR este de părere că electoratul din România, adică poporul român, este marele pierzător în alegerile din 9 iunie 2024.
GpR a încercat și încearcă în continuare să explice cum este posibil ca rezultatele comunicate oficial de autorități să nu reflecte deloc starea de spirit tacită a populației României. Într-o mare parte a Europei, electoratul naționalist (GpR insistă asupra semnificației pozitive a termenului „naționalist”) crește numeric și partidele de profil preiau o tot mai mare influență în societate, inclusiv în viața politică. Popoarele luptă să contracareze acțiunile antinaționale ale birocraților din instituțiile conducătoare ale UE și obțin succese, unele remarcabile.
În România, privind rezultatele comunicate oficial, această evoluție generală europeană în gândire și atitudini social-politice nu se regăsește. Conform cifrelor comunicate oficial, poporul român este inert, fără reacție față de propria sa agresare de către regimul ticăloșit și statul eșuat iudeo-euro-atlantic. GpR crede că realitatea nu este aceasta și concluziile care s-ar putea trage de pe urma tabloului rezultatelor alegerilor, așa cum au fost ele comunicate oficial, sunt unele eronate și nerelevante.
O parte din motivele acestei situații au fost arătate în rândurile de mai sus. Alături de acestea, GpR a constatat că un număr de bine peste un milion de voturi au fost anulate! Este o cifră mare. Aceste voturi anulate sunt voturi care au fost exprimate în cea mai mare parte, pentru partidele suveraniste, dar au fost anulate printr-o conspirație surdă a partidelor care susțin sistemul ticăloșit, în principal PSD și PNL, dar și USR, UDMR și FDGR. Aceste partide dețin controlul asupra secțiilor de votare din întreaga țară, prin oamenii lor experimentați în foarte multe campanii electorale.
O altă ilegalitate care persistă de trei decenii și jumătate este faptul că UDMR, care este o asociație culturală, este ilegal admisă în Parlamentul României, în condițiile în care Constituția României interzice partidele politice create pe criterii etnice și există deja un grup parlamentar al minorităților naționale. O „curiozitate” (rugăm să citiți „fraudă”) este faptul că UDMR a fost dăruită cu un mare număr de voturi în toate județele țării, inclusiv în județe unde nu există populație maghiară. Acest lucru s-a mai întâmplat în alegeri trecute și este o operațiune a instituțiilor statului român menită să asigure ungurilor un procent fals, mai mare de 5%, pentru accederea în Parlament. Spre exemplu, în municipiul Câmpina trăiesc 19 etnici maghiari, iar UDMR a obținut 488 de voturi, reprezentând 3,78 % din totalul voturilor exprimate. Sunt multe asemenea exemple.
O altă curiozitate remarcată este faptul că în alegerile din Municipiul București, dimineața, sistemul informatic a fost întrerupt, când principalii candidați, Dan și Firea, erau aproximativ la egalitate și a fost repornit către sfârșitul procesului electoral, când candidatul Nicușor Dan, cel mai leneș primar general din istoria capitalei, avea un avans uriaș. GpR refuză să creadă că jumătate dintre locuitorii capitalei l-au votat pe primarul în timpul căruia n-au avut apă caldă și problemele cetățenilor au rămas încremenite în nerezolvare. Chiar și în cei câțiva ani de criză din regimul ceaușist, se dădea două ore pe zi apă caldă, acum nu s-a dat deloc. GpR nu a avut nici un fel de susținere față de niciunul dintre candidați, dar crede cu tărie că votul de la capitală a fost fraudat.
De asemenea, GpR a constat cu mirare că deși USR a înregistrat un procent total de doar 8%, unii candidați ai partidului au fost declarați câștigători ai unor primării din orașe mari.
GpR consideră că o cauză pentru care mișcarea naționalist-suveranistă a fost comunicată oficial cu un procent sub 20 %, s-a datorat și liderilor principalelor partide de profil, principale în sensul că au acumulat cel mai mare număr de susținători de profil, AUR și SOS.
Chiar înainte de alegeri, liderul AUR, George Simion a dat interviuri în care, printre altele, a susținut că românii ar fi săvârșit holocaust/gnocid (?!) împotriva evreilor, că el dorește să încetățenească în România 800.000 de evrei pe care să-i aducă în țară, a recunoscut că în trecut a făcut evaziune fiscală, că a avut falsuri pe listele electorale de semnături, a recunoscut că este țigan, a refuzat să critice PNNR-ul etc. Aceste fapte au îndepărtat un foarte mare număr de oameni de AUR și mișcarea suveranistă. Probabil că liderul AUR se mulțumește cu procentul care i-a fost stabilit de decidenți.
Liderul S.O.S., Diana Șoșoacă, și-a desfășurat activitatea politică abordând un model deosebit de agresiv verbal, intrând în permanente conflicte cu persoane și instituții, divorțând a treia oară cu foarte mare scandal în perioada imediat premergătoare campaniei electorale, respingând majoritatea sfaturilor pe care i le-au dat trei dintre membri GpR și nereușind să coopteze personalități autentice în partid. Diana Șoșoacă a amestecat propriile probleme personale cu marile probleme ale țării. Diana Șoșoacă a promovat idei politice și naționale românești foarte bune, pe care le-a adus în contextul de mahala în care le-a promovat și acest lucru compromite acele idei naționaliste foarte bune. Inconștient (sau conștient?) liderul SOS face exact ceea ce dorește sistemul globalist iudeo-euro-atlantic, respectiv să compromită ideile generoase ale naționalismului românesc.
Ca urmare, GpR constată că mișcarea naționalist-suveranistă, marea speranță a patrioților reali ai poporului român, nu a avut cadrul organizatoric care să-i permită să obțină succesele dorite de majoritatea poporului român. La aceasta se adaugă faptul la care ne-am referit anterior, respectiv incorectitudinea generală a alegerilor din România iudeo-euro-atlantică.
Pentru următoarele alegeri, cele parlamentare și prezidențiale, GpR propune unirea electoratului în jurul partidului și candidatului pe care îl consideră că are cele mai multe șanse, pentru a propulsa respectivul partid în Parlament și pe candidat în turul al doilea și sprijinirea partidului și candidatului în toate secțiile de votare pentru a li se putea securiza voturile.
Candidaturile multiple sunt rodul unei operațiuni a sistemului ticăloșit menită să elimine de la orice șansă mișcarea naționalist-suveranistă.
GpR recomandă candidaților dezamăgiți de liderii partidelor naționalist-suveraniste să nu renunțe la susținerea lor. Partidele vor merge înainte, iar liderii vânduți sau supuși continuu greșelilor, vor ieși din scenă și vor lăsa locurile altora, poate mai buni.
În viitor, GpR dorește să se mai adreseze societății românești privitor la acest subiect al alegerilor ale căror rezultate, așa cum sunt ele comunicate oficial, nu reflectă aspirațiile poporului român.