Am scris acum ceva timp despre personalitatea anului 2018 in Europa: o mogîldeață cu păr încîlcit, o construcție anatomică amorfă, cu sprîncene lipite, alură de șobolan și o mulțime de traume la activ, în propria sa derapantă viață: un tip care își dădea cu cartea în cap și numea asta artă. La modul serios, numele său de scenă: Florin Bădiță. Măi, măi…
Acum, despre Greta Thunberg, ”numa de bine”. Times o desemnează Personalitatea anului. Vă dați seama ce a decăzut nivelul, că în 2016 a fost ales Trump, iar anul ăsta el a fost doar devansat de această fătucă, a cărei chip este exploatat la extrem de noii comuniști. Și a cărei corp debordează nonșalant de simboluri și semne, pecețile noii lumi. A cărei privire emană ură, trufie și o sete de dominație, încît uneori mă-ndoiesc că fata aceea ar putea fi într-adevăr copil. Nu e!
Tipa asta, cu sindrom Asperger și mutism selectiv, și-a obligat familia să devină vegană și să renunțe la zborurile cu avionul, pentru a diminua amprenata de carbon a familiei. De atunci pînă azi, o mulțime de lucruri interesante s-au întîmplat. Dar cum niciun copil cu adevărat talentat și autentic nu are cum să devină celebru peste noapte, decît dacă este susținut de ceva puternic și colosal în spate, cum ar fi interesele ideologice de făurire a noii lumi comunistoide, nici Greta nu face excepție, ea devenind emblema ”strîngerii curelei la nivel global”, facilitată de mașinăria de propagandă cu milioane de $$ vîrîți în media. În 2017, maică-sa a câștigat premiul WWF „Erou de mediu” pentru „implicarea în problemele climatice din ultimii ani”. La un an, Greta este PUSĂ să protesteze în fața parlamentului suedez, și așa începe totul. Apoi, de la legături cu billgheits si soroș, la sfătuitori și o întreagă șleahtă de experți în mediu și alți propagandiști progresiști, pînă la ceea ce a devenit acum simbolul acesta global, n-a fost nevoie decît de atente manevre și multă multă influență în presă și media/corporații.
Dincolo de aceste fapte și întâmplări atent dirijate, în atmosfera socială declanșată domnește deja, indusă atent de pionii abili și naivi ai noii ere, FRICA. Am mai scris despre ea. Este starea aceea de groază, panică, neliniște, învolburare, precipitare și necredință, de (de)cădere totală, din care abia mai poți să întrezărești lumina. Cu un tupeu formidabil, această mică prințesă, învățată sau nu, o spune direct, și așa, adresîndu-se minților fragede aborbante de tot ce se dă- tinerilor!
„Adulții spun că noi îi datorăm tinerilor, pentru a le da speranță. Dar nu vreau speranța ta. Nu vreau să fii de nădejde. Vreau să intri în panică. Vreau să simți teama pe care o simt în fiecare zi.
Iată cum, prin asemenea vorbe atent dirijate, fenomenul Greta nu este doar un simplu fenomen social, privint din unghiul unui teatru de păpuși extrem de costisitor, ci și o sursă nemaipomenită de declanșare a panicii sociale. Pentru că în societate, oamenii sunt mult mai ușor de controlat (de fapt doar de controlat- fără neapărat- ușor) dacă ei simt frică și panică, subiectele sensibile continuă acum.cu panica tipic ateistă care a împînzit lumea: planeta se distruge, nu mai avem unde să mergem.
Adresîndu-se mai degrabă ateilor, necredincioșilor în general și celor incerți în privința spiritualității, discursurile Gretei merg ca unse celor tineri și neliniștiți, cu un spirit justițiar înclinat către mai-orice, nu se știe. Atent dirijate, vorbele ating corzi sensibile, și iată, în mai puțin de 1 an, avem de-a face deja cu mișcări importante de mase, cu adevărate revoluții menite să stîrnească atît repulsia cît și îngrijorarea celorlalți cu privire la mersul lumii.
Rezultatul în teren nu întîrzie să apară: milioane de tineri atinși de fenomenul Greta din întreaga lume sunt încarcerați de sentimente confuze și disperate în lumea lor. Eco-anxietatea, panica indusă în discurs, alerta climatică. Nimeni nu știe nimic, toți suntem capabili însă să vedem fumul gros, eșapamentele, plasticul și toate cele, care au împînzit lumea. Și pentru că omul este un microcosmos, și are adînc înrădăcinat în el iubirea față de glie, atașamentul vădit față de țărînă, căreia , firesc vorbind, nu-i poate rezista (ceea ce este de bine), mai e puțin pînă la alarma completă și așezarea în batalioane a tuturor celor care, dintr-o teribilă FRICĂ, mai degrabă decît din IUBIRE, vor dori cu orice preț să conserve, să astupe, să compenseze, să ia măsuri drastice, unele chiar umilitoare sau agresive, pentru a salva, local sau global, ceea ce vor să salveze.
Și cum așchia nu sare departe de trunchi, copilăria zdruncinată de tocmai părinții acestei fete s-a reflectat în acest discurs:
„Cum îndrăzniti? Mi-ați furat visele și copilăria cu cuvintele voastre goale.” – Unde ar fi putut auzi, altundeva decît de la tocmai părinții ei- activiștii!?
Ce vreau să subliniez: există două mari forțe în acest univers: frica și iubirea.
CITEȘTE MAI DEPARTE AICI
Autor: Andreea R. Hosu
Sursa: Trăsături din front