Lasă popor că e mișto. Numai lume bună, cu diplome. Guvernarea asta merge unsă, dar ce spun eu „guvernarea”, marea mUE e unde trebuie, că „așa ne trebuie” – vorba rapsodului. Uite, noi ne văităm de abundența de diplome de Biotera, de doctorate făcute pe genunchi la care poporul a pus botul, suspectând că deținătorii sunt competenți și profesioniști, dar stai să vezi că nu numai noi suntem proștii clasei.
Cursuri scoase din burtă, diplome înlocuite cu adeverințe, doctorate doar pe hârtie sau plagiate, kilometri de studii puse în cv și făcute la sala de biliard, pare a fi una dintre metodele globaliștilor de creare de lideri manipulabili, șantajabili și corupți.
Zilele astea vine de la Bruxelles vestea că 76% din teza de doctorat a Conei Mari, urSula este plagiat?! Bă frate și asta a prostit un continent întreg cu competențele ei. E adevărat, e președintele din istoria Comisiei Europene cu cele mai multe moțiuni de cenzură, patru, dar se pare că au fost degeaba, precum în proverbul românesc care spune că „porcului de rasă, de nimic nu îi pasă.”. V-a vaccinat, a încasat comisionul, v-a apărat de ruși, a încasat comisionul, iar acum vă va apăra și de Trump, tot pe bază de comision, desigur, așa că ce mai contează un plagiat?!
Dar ați văzut-o pe aia în care spune Mucișor că o inflație de 10% nu e o problemă?! Că, de fapt, cumpărăm mai scump, că suntem cumpărători de lux? Cu alte cuvinte, conform minții aerisite a zeului lui Mândruță, dacă dai pe aceiași pâine, pe care o cumperi zilnic, cu 10% mai mult ești cumpărător de lux, că ți-o permiți?!
Bine, poate interpretarea mea nu e corectă, că e destul de greu să decriptezi haosul din creierul prostului. Acolo e întuneric, nici bateriile lanternei nu țin prea mult, iar noțiunile sunt puse în dezordine, de te lovești cu fluierul piciorului de tot felul de margini colțuroase, ca atunci când pleci în creierul nopții din dormitor, cu lumina stinsă, să cauți toaleta, să faci un exercițiu intelectual complex.
Și dacă tot ne-au luat de imbecilii care sunt șefii la lume, ar fi păcat să îl uităm pe franțuzitul Bou le Jean. Nu știu de ce, când bilă de seu ăsta, vorbește cu mine, prin intermediul televizorului, evident, tot timpul se încruntă și se repede la mine. Când comunică ceva pulimii, omul, de fapt, latră. Dar ce spun eu latră?! Am văzut câini mult mai prietenoși decât comorbiditatea asta supraponderală, ambulantă, analfabetă funcțional.
Ei bine, dihania a mai comis-o odată și cu zâmbetul pe buze(!?), ceea ce credeam că e imposibil. Pentru prima dată l-am văzut în vizita de la Merz, din Germania, afișând un rictis ce semăna a zâmbet. Rânjea fasolea! Cred că se înțeleseră la comision. Plus că omul tocmai stabilise că anulează hotărârea de guvern prin care multinaționalele erau obligate să nu mai exporte profitul făcut în România. Cred că, pentru a sărbători momentul, l-a cinstit Merz cu un schwartz și d-aia se detensionase și râdea ca proasta-n târg, când vinde linguri.
Dragilor, toate cele de mai sus au un singur numitor comun: Ne place să ne lăsăm prostiți!
Autor: Gogu Orlando