Uniunea Europeană se dezintegrează sub ochii noștri. E Titanicul care se scufundă pe ritmurile unui pianist nebun, care și-a propus să cânte la pian până ce apa va acoperi clapele. Clădirile administrative de la Bruxelles au fost luate cu asalt de fermierii care au „fertilizat” trupele de poliție cu rahat. În Paris-ul lui Macron clădirile republicii au fost îngropate în bălegar, mesajul fiind unul clar: Uniunea Europeană e de rahat! Oamenilor le-a ajuns cuțitul la os, acel cuțit al taxelor, al „protecției mediului”, al imigrației și peste toate al finanțării războiului din Ucraina sub false pretexte, precum cel al invadării de către Rusia a Uniunii Europene.
Știu, mainstream-ul media corupt de politicile de control și de banii Uniunii Europene încearcă să disimuleze realitatea continentală, mai abitir decât presa lui Ceaușescu în decembrie 1989. Zilele astea, la Bruxelles, la summit-ul european în cazul propunerii confiscării activelor rusești și în cazul așa numitului „Împrumut pentru Ucraina” s-a văzut clar că liderii nealeși ai UE ignoră voința statelor suverane.
Nu au putut trece peste opoziția Belgiei, de a „topi” activele financiare rusești și atunci liderii europeni pro-război au decis îndatorarea statelor Uniunii Europene, fără votul unanim al statelor membre, printr-un artificiu birocratic. Astfel, opozanții planului de împrumut, Ungaria, Slovacia și Cehia, parte a așa zisului Grup de la Vișegrad, au votat contra împrumutului și prin urmare nu vor participa la achitarea viitoarei datorii europene. Ungaria chiar vorbește de ieșirea din Uniunea Europeană, ceea ce va vrea o „gaură” în harta fizică și geo-politică a UE, logicca fiind că tratatele europene au luat în calcul votul unanim în chetiuni importante pentru că reflectă cel mai bine suveranitatea statelor membre.
Modul de acțiune al establishment-ului de la Bruxelles nu este cu nimic diferit de cel al URSS, din anii ’50 și ’60 al Moscovei în Blocul de est. Mai mult, despotismul Bruxelles-ului pare copiat din celebrul „Plan Valev” rusesc al anilor ’60.
La o cu totul altă scară, la alte dimensiuni și în cu totul alt context decât cel din ’89, americanii și rușii și-au propus o nouă împărțire a lumii, iar noi suntem în meniu. Și tot ca până în ’89 noi suntem „ascultătorii” care îi așteptăm cuminți pe americani să ne elibereze.
Numai că de această dată pare că americanii nu ne-au luat în calculele lor, linia „de demarcație” americană care pleacă din Polonia și se opriște la Mediterana și Marea Egee, pare să treacă pe la Budapesta și nu prin București.
Autor: Gogu Orlando