În 1956, filozoful german Günther Anders descria astfel „condiționarea colectivă”: „Pentru a înăbuși orice revoltă în avans, este important să nu o faceți violent. Metodele arhaice precum cea a lui Hitler sunt în mod clar depășite. Este suficient să creați o condiționare colectivă atât de puternică încât însăși ideea de revoltă să nu existe. Apoi, am continua să condiționăm prin reducerea drastică a nivelului și calității educației, vom pune sexualitatea pe primul plan al intereselor umane. Ca anestezic social, nu există nimic mai bun. În general, vom avea grijă să alungăm seriozitatea din existență, să ne batem joc de tot ce are o valoare ridicată, să menținem o apologie constantă pentru lejeritate; astfel încât euforia reclamei, a consumului să devină standardul fericirii umane și modelul libertății. În acest fel, condiționarea va produce o astfel de integrare a sinelui, încât singura teamă (care va trebui menținută) va fi aceea de a fi exclus din sistem și deci de a nu mai putea accesa condițiile materiale necesare fericirii. Omul de masă, astfel produs, trebuie tratat ca ceea ce este: un produs, un vițel și trebuie să fie supravegheat așa cum ar trebui să fie o turmă. Orice lucru care îi permite lucidității să adoarmă mintea lui critică este bun din punct de vedere social; ceea ce ar risca să-l trezească trebuie combătut, ridiculizat, înăbușit. Orice doctrină care contestă sistemul trebuie mai întâi catalogată drept subversivă și teroristă, iar cei care o susțin trebuie apoi tratați ca atare”.
[după doi ani jumate de plandemie, după 4 luni de propagandă a războiului, după 6 ani de totalitarism digital, având în față 28 de ani de tiranie climatică, foamete și penurie de apă, vă simțiți sau nu în cușca omului de masă, a vițelului consumerist stimulat doar de divertismentul facil și de sexualitatea aberantă? Dacă nu, veți fi combătuți și veți sfârși prin a vă supune: în masa mare a captivilor nu veți mai percepe lipsirea de libertate și exproprierea de drepturi, bunuri și venituri, dar veți fi “fericiți”; ereticii, ca mine, vor fi combătuți și aruncați peste zidurile cetății; asta numai dacă majoritatea va rămâne anesteziată – în caz contrar, acest plan al supunerii va fi dat greș]
În 1962, în discursul ținut la Universitatea Berkley din California, Aldous Huxley a spus: „Va exista, în următoarea generație și ceva, o metodă farmacologică de a-i face pe oameni să-și iubească servitutea și de a produce o dictatură fără lacrimi, ca să spunem așa, un fel de lagăr de concentrare nedureros pentru societăți întregi, astfel încât oamenilor să le fie luate de fapt libertățile. Dar se vor bucura mai degrabă de ea, pentru că vor fi distrași de la orice dorință de a se răzvrăti prin propagandă sau spălarea creierului, sau spălarea creierului îmbunătățită prin metode farmacologice. Și aceasta pare a fi revoluția finală”.
Dacă vă iubiți servitutea și ați acceptat dictatura fără lacrimi, spălarea creierului practicată în lagărul de concentrare global a dat rezultatul scontat, iar revoluția finală a învins. Cu metodele farmacologiei și ale tehnologiei digitale. Dacă aplicațiile votează, achiziționează, decid și vă controlează emoțiile, în locul rațiunii voastre, înseamnă că resetarea a avut deja succes: nu mai aveți nimic, dar sunteți “fericiți”.
Dar dacă am gândi contra-factual și contrar așteptărilor și estimărilor Big Brother, adică imprevizibil? Dacă am decide noi, în locul tehnocraților, că nu vrem “fericirea” planificată la Davos și în cadrul OMS ori al CE, ci vrem să fim normali, așa cum ne-a lăsat Dumnezeu pe Pământ?
Autor: Gheorghe Piperea