Exceptionalismul economic și juridic este continua stare de alertă sau șoc, (ne)temeinic motivată de crize reale (dar tratabile prin mecanisme rationale, democratice) sau inventate, stare care permite, pentru motive de urgență și securitate, înlăturarea concurenței și a transparenței, pre-contracte cu bani publici nejustificabili, grave derogări de la democrație și restricții de drepturi și libertăți (care nu mai sunt temporare, ci permanente, și nici proporționale). Este starea care permite ascensiunea și perpetuarea la putere a unor impostori, a unor șantajabili și a unor proști sadea sau ramoliți, adică o întreagă pletoră de nulități și sfertodocți, fără nicio șansă de reușită profesională individuală în condiții normale, de democrație și pace.
Când auziți că suntem în „război sanitar”, că trebuie să acceptăm canonul „medicinei de dezastru” și să nu punem la îndoială „știința” oficială, că trebuie să ne obișnuim cu „noua normalitate” (în care cei „imunizați” se închid în țarcuri, de frica sălbaticilor care refuză minunatul ser, precumpărat de UE înainte chiar de a se cere autorizarea provizorie de punere pe piață), că libertatea și drepturile individuale trebuie limitate și înghețate pe termen nlimitat pentru bine comun, gândiți-vă la asta: în stare de exceptionalism economic și juridic nu există alternativă (there is no alternative – TINA) la monopol, privilegiu, rentă și exclusivitate, nu există transparență, nu există competiție, nu există inovație, nu există rațiune, ci există frică și supunere din frică.
Vă mirați că vă conduc bețivi sau drogați (sau și un și alta), că „liderii” sunt atât de proști și inadecvați încât nu știu să ducă o frază până la capăt, că inversează postura cu păgubiții și abuzații, pozând în victim (ca orice psihopat care se respectă), că totul este invers decât ar reclama logica și rațiunea, ca și când am fi alunecat toți, odată cu Alice, pe gaura de iepure, și am fi ajuns în ”Țara Minunilor”, unde se întâmplă numai lucruri fantastice pentru toți românii? De la starea de exceptionalism economic și juridic vi se trage, o stare pe care marea voastră majoritate a acceptat-o fie din convingere „progresistă” (în realitate, o supușenie care denotă regres cognitiv), fie din respect (nemeritat) pentru autorități, fie din teamă de pedeapsă, adică de bici și ciomag pe spinare. O societate matură, care nu a rămas adolescentă și la 29 de ani (cum se laudă unii), nu poate perpetua la nesfârșit această stare patologică, anormală.