Vă mai amintiți serialul de pe Netflix, Tribes of Europe?
Era o lume post-apocaliptică, fără energie electrică și internet, în care rămășițele civilizației se luptau pentru supraviețuire. Oamenii erau organizați pe triburi, în funcție de fricile care îi uneau.
E, și vine acum teoria votului pe triburi, în funcție de fricile oamenilor.
Cică așa vom vota anul acesta: pe triburi.
Tribul celor care se tem/s-au temut de covid, al celor care se tem de claimătceingi, al celor care se tem de război, al celor care se tem de imigranți și al celor care se tem de “frământările” economice globale.
Noi suntem cu covidul, nemții cu imigranții (de fapt, contra), francezii, cu frica de claimătceingi, polonezii cu frica de război, nordicii cu economicul…
Studiul e pe site-ul Consiliului European pentru Relații Externe, deci e oficial. Deci e știință. Deci filmul e programare predictivă.
Deci oamenii votează din frică, de unde concluzia că nu prea e bine că votează…
PS Studiul nu analizează cauzalitatea acestor frici, care nu poate fi decât de trei feluri :
(i) prostie conducători;
(ii) regie cinică, rece, tot conducători;
(iii) catastrofe în lanț atrase “natural” de cei care se hrănesc din catastrofe, adică, așa – numiții capitaliști ai dezastrului și spionajului.
***
Faizăr a dat România în judecată, pentru a o obliga să achite cca 28 de milioane de doze de ceva inutil și nociv, în valoare de 550 de milioane de euro.
E ridicol, dar cei care apără în țară faizăr de procesele pentru daunele cauzate de serul inutil și nociv inoculat cică pentru imunizare se îmbulzesv acum să apere România contra faizăr. Pe minim 7 milioane de euro.
Marea majoritate a celor care au fost pro-vakseen, mască, termoscanare, distanțare socială și pro-toate gunoaiele totalitare utilizate pentru “lupta” contra plandemiei să stea acum strâmb și să judece drept, dacă pot, la ce catastrofă economică și socială au contribuit prin acceptul lor implicit sau direct. Celor care au fost chiar militanți și plini de ură contra “conspiraționiștilor” le-ar face bine acum o introspecție. În fața oglinzii.
Autor: Gheorghe Piperea