Problema fundamentală a societății românești de azi nu este nici sanitară, nici economică, nici socială. Este morală. Suferim grav de sindromul inversării valorilor și, mult mai grav, de reacția auto-imună la valorile adevărate, cum ar fi onestitatea, bunătatea, altruismul și solidaritatea fată de familie, casă, neam, viitor.
Criza sanitară este doar vârful unui aisberg masiv, întunecat, adânc înfipt în noi, care ne deformează grav comportamentul și emoționalitatea.
Pandemia nu a fost decât pretextul excepționalismului economic și juridic pe care ni l-au impus păpușarii lumii, stare panicardă în considerarea căreia banii publici sunt cheltuiți aiurea pe achiziții de bunuri și servicii neconforme, în baza unor contracte cu încredințare directă către companii fără autorizație sanitară, puse cu mâna, ca niște piese de joc pe tabla de șah a profitorilor (pe nedrept denumiți „specialiști”, „tehnocrați”, comandanți, șefi etc.). Vestea bună este că pandemia trece – poate nu chiar mâine, dar trece inevitabil. Vestea proastă este că, din păcate, criza de valori nu trece curând. Câmpul nesfârșit care se deschide acolo unde dispare granița dintre bine și rău poate să pară și nepieritor. De aceea există blazare și oameni buni în intenție, dar intimidați și confuzi.
Zilele astea se perindă pe la tv și pe net o carte – vedetă, intitulată Dresor de lei și de fraieri. Este cu și despre un (re)cunoscut interlop cu un nume de scenă deloc intimidant (cămătaru…), care este și unul dintre beneficiarii reali (în sensul legii privind prevenția spălării banilor) ai tranzacției de un miliard de lei pentru teste rapide de efectuat în școli pe copii. Teste neconforme și mai scumpe decât cele din farmacie, dar tehnocrații știu mai bine ce e bine pentru noi, deci de ce ne-am pune întrebări sâcâitoare, când „noi” avem de combătut o pandemie?
Știți câte exemplare din „carte” au fost vândute? Mai mult de 20 de mii! Adică, mai mult de 20 de mii de inși au ținut morțiș să o aibă pentru colecția lor de cărți de dezvoltare personală (cum să îii faci pe fraieri în 5 pași, cum să dai gata o piți în 2 pași jumate, cum să faci un morman de bani în 2 săptămâni) sau în bilbliotecă. E foarte probabil că s-a cumpărat chiar și cu titlu de cadou de Crăciun (you better be good, you better be king, ’cause Santa is coming to town).
Cartea scrisă și publicată cu greu anul ăsta, Lamentabilul amurg al zeilor, scrisă de unu’, Gheorghe Piperea, parcă îi zice, are un tiraj de o mie de exemplare și s-a vândut în …125 de exemplare. Este o carte care tratează exact subiectul pierderii simțului fundamental moral, golirea omului pe dinăuntru, dispariția valorilor și a zeilor. Nu e deloc interesantă în raport de această capodoperă în devenire, care vorbește despre dresajul fraierilor. Și despre supunere prin frică, întru gloria rețelei de sens mafiotice care se folosește de interlopi fix pentru acest scop. Dacă nu merge cu sofisticării, de genul influencerilor cu ștaif de la tv, al birocraților UE, BCE sau OMS ori al scientismului („crede în știința oficială și nu cerceta”), merge și cu șaorma.
Amuzant – dar pe bază de umor de proastă calitate – este că, pe piață există, încă din 2016, o carte scrisă de doi economiști laureați ai premiului Nobel pentru economie, intitulată oarecum similar – La pescuit de fraieri (editura Publica, 2016), care tratează oceanul de dez-informare, capcane, momeli și manipulări în care suntem nevoiți să înotăm, întrucât așa a ajuns să fie practicat comerțul, la nivel global: prin înșelăciune, prin canalizarea voinței, prin fabricarea consimțământului, prin lobby, conflicte de interese, legislație dedicată și imperialism economic și cultural. Interesant este că, în carte, sunt date exemple concrete de delincvență gravă, chiar de crime de sănătate publică, ale unora dintre corifeii „luptei” contra pandemiei. Se explică acolo chiar modul în care, în ciuda infracțiunilor lor, recunoscute și negociate cu procurorii americani, marii comercianți recidiviști în infracțiuni sunt lăsați să își practice în continuare comerțul ilicit, ba mai mult, li se permite, prin legii cu dedicație, ca amenzile penale, uneori consistente, să fie împrăștiate, în doze infinitezimale, imperceptibile cu simțurile obișnuite, în costurile produselor și serviciilor lor, pe care noi nu le mai putem evita (prin efectul TINA – there is no alternative), deci le plătim. Deci plătim și pentru infracțiunile și delictele lor – unele însemnând decese sau efecte secundare și adverse pe viață cu care sunt nenorociți semeni ai noștri. Desigur, noi credem cu tărie în știință și că, achiziționând produsele și serviciile acestor comercianți – infractori, o facem pentru binele comun.
Știți câte exemplare din această carte uluitoare despre modul în care suntem pescuți ca niște fraieri s-au vândut, în 5 ani? Mai puțin de 500.
Aveți acum una dintre explicațiile supunerii voastre necondiționate – preferați calea ușoară de a-i face pe fraieri, în locul apărării față de aceste capcane și momeli și al nesupunerii fată de comerțul totalitar cu produse, servicii, idei și ideologii. Vă complaceți într-un abandon aproape total al eticii și al valorilor. Într-un lamentabil amurg al zeilor.
Autor: Gheorghe Piperea