Într-un sat trăiau doi frați. Cel mare era harnic, bogat și zgârcit. Cel mic, Dănilă Prepeleac, era leneș, sărac lipit și cam fără minte, fiind dăruit de Dumnezeu și cu o droaie de copii.
Fratele bogat îl bate la cap pe Dănilă să-și vândă singura avere – o pereche de boi – la târg și să cumpere boi mai mici plus un car.
Pe drum, Dănilă face o serie de trocuri dezastruoase:
Boii îi dă pe o căruță, care avea abilitatea de a merge singură la vale (dar afurisita de ea nu mergea singură și la deal).
Pe căruță a luat o capră cu foarte multe calități, dar cu “calitatea” de a fi îndărătnică. Evident, doar era o capră.
Pe capră a luat un gânsac.
L-a dat și p-ăla pe o pungă goală, dar plină de calități.
Întors acasă cu mâna goală, împrumută carul și boii fratelui ca să aducă lemne din pădure. Taie un copac care cade fix peste car și omoară boii. Ca să scape, fură iapa și securea fratelui, se rătăcește în pădure și ajunge într-o pădure stăpânită de o oaste de draci.
Și, de-acum încolo devine înțelept.
Dar numai după ce a dat de dracu. De Scaraoschi. De Satan însuși.
Iar acum, doamnelor și domnilor…
Statul român prostocrat…
Țara asta a avut și, ciudat, încă are, resurse. Le-a dat unor oameni de bine, pe o căruță.
Țara asta a avut 5 milioane de suflete mai mult decât azi, plus spor democrafic. Le-a dat pe o capră.
Țara asta a avut rafinării, industrie chimică, făcea și avioane, chiar și avioane militare. Avea și o flotă. Le-a dat pe un gânsac.
Țara asta avea agricultură, făină, porci, ulei, zahăr. Le-a dat și pe alea, pe o pungă goală.
Azi se împrumută pentru a lua niscaiva de-ale gurii și oareșce energie și căldură de la acei vânzători care i-au vrut numa’ și numa’ binele. Plus că aceiași vânzători de căruțe, capre, gânsaci și pungi îi vind acum României armament scump, pe datorie cu dobânzi mari.
De mirare că încă nu am dat de dracu… Poate ne-om salva, ca Dănilă Prepeleac, eu știu….
Autor: Gheorghe Piperea