Birocrații nu reușesc niciodată să se pună de acord ca să se știe cine face ce, dar cumva reușesc mereu să se descurce.
Reușesc chiar de minune, mai ales când trebuie să justifice de ce sunt necesari.
Se descurcă mai ales când trebuie să își atribuie competențe pe care nu le au.
Până noi ne dăm seama de lipsa lor de mandat și de legitimitate, deja au făcut pașii maximali care ne lasă perplecși. E deja fait accompli și tot ce mai e de făcut e să se adaptezi : luptei contra plandemiei, luptei contra climei, luptei contra putiniștilor, luptei contra discursului urii.
Birocrații luptă mereu cu ceva sau cu cineva: ei trebuie să blocheze, să pună la pământ. To tackle, adică…
Birocrații susțin mereu neabătut (unwavering support) pe cineva sau ceva.
Chiar dacă au suportul real al unei minorități marginale (maxim 15% rezonează în mod real cu “progresismul” birocratic), birocrații știu exact pe ce se bazează. Această minoritate este, pe bani și având la dispoziție întreaga logistică a sistemului, mai mult decât vocală. Este un vacarm. Face să pară, inclusiv în plan psihologic, că este o majoritate implacabilă, căreia omul de rând trebuie să i se supună. De frică, din interes imediat, de lene (mai ales lenea de a gândi cu propriul cap), omul normal acceptă până la urmă să le fie captiv. Culmea este că, în ciuda cruciadei lor aparente contra corupției, conflictului de interese și lipsei de transparență, ONG – urile sistemului, canalele prin care se scurg banii publici către minoritatea vocală de mai sus, își ascund cu acribie sursele de finanțare. Ba chiar fac proteste de sute de mii de participanți când apar legi de transparentizare a finanțării… Și vorbim nu de mii de lei, ci de zeci de miliarde de euro anual care sunt aruncate în gurile hămesite ale acestor canale. Dacă opozanții, conspiratorii, extremiștii, suveraniștii, ar utiliza chiar și 0,1% din banii păpați de aceste ONG – uri ale sistemului, ar fi imediat la pușcărie. Sau măcar prin zeci și zeci de “anchete” jurnalistice, lansate ca roiurile de lăcuste, de recorderi, snoopi, factuali, fanchi – sitizeni etc…
Realitatea nu contează.
Doar sistemul contează.
De aia birocrații construiesc, mental, politic, simbolic și logistic “cordoane sanitare”. De aia birocrații militează pentru sistemul lor, locul din timp și spațiu unde ai dreptul democratic să îi votezi pe ei și ai lor și să spui numai adevărul care îi coafeză pe ei.
De aia anulează alegeri, dacă trebuie …
Autor: Gheorghe Piperea