Aud că Nicușor Dan vrea un referendum local în București, în aceeași zi cu primul tur la prezidențiale.
Este clar că scopul acestei mișcări, care pare a fi rezultatul scandalului de luni cu primarul sectorului IV, Băluță, este pur electoral. Nicușor Dan speră să scoată din casă cât mai mulți alegători „de dreapta” din București (notă – sunt USR și Nicușor Dan de dreapta cum sunt eu cerb lopătar), pe valul de emoție anti-psd pe care crede că l-a stârnit, pe tiparul mișcărilor #resist din 2017-2018.
Numai că un astfel de referendum este ilegal prin modul în care sunt formulate cele două întrebări. Chit că nu este o idee nici rea, nici nouă, reorganizarea Capitalei prin desființarea celor 6 sectoare, necesită modificarea unei sumedenii de legi, a Codului administrativ și chiar a Constituției. Iar reorganizarea teritorială nu se poate face decât prin lege. De asemenea, a pune toate cele 7 (6 + 1) bugete ale Capitalei în mâna Primarului General înseamnă a schimba Codul fiscal și de procedură fiscală, legislația bugetară și legea finanțelor publice locale. Un referendum – care nu se vrea doar consultativ- trebuie organizat în sensul de a avea efecte, iar nu în sensul de a fi o dantelă electorală pentru candidați USR.
Mult mai grav și mult mai important este altceva: pur și simplu, Nicușor Dan se joacă periculos cu focul.
Nicușor Dan poate arunca România într-un scenariu similar cu cel pățit deja de Spania. Acordând o autonomie bugetară și decizională mult prea largă Barcelonei, în special, și Cataloniei, în general, Spania a ajuns azi într-o situație (ce pare ireversibilă) de separatism teritorial, de secesiune a Cataloniei de Spania, de pierdere a caracterului unitar al statului spaniol.
România este, conform Constituției, stat unitar național, unde enclave teritoriale, financiare sau etnice nu sunt permise.
Dacă, prin referendumul lui Nicușor Dan, Bucureștiul ar deveni o regiune autonomă din punct de vedere financiar și decizional, nimic nu ar putea împiedica astfel de pretenții din partea con-cetățenilor noștri de etnie maghiară din județele Harghita, Covasna și Mureș să ceară același lucru, tot prin referendum. Cu majoritate, probabil, de 80% din voturi și cu o participare de peste 90% la referendum, cetățenii români de etnie maghiară ar putea obține autonomia și chiar independența.
Spuneți voi acum, bucureșteni, ardeleni, moldoveni, olteni – putem asista impasibili la un astfel de scenariu iresponsabil?
Precizez că, întrucât pare a fi un conflict juridic de natură constituțională, voi analiza zilele astea modalități de acțiune la CCR, pentru a opri acest scenariu nebunesc.
Autor: Gheorghe Piperea