Până în anul 2050, România trebuie să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 99% față de anul 1990.
Strategia a fost scrisă de PriceWatterHouseCoopers, în colaborare cu Academia Macedoniei. Academia Română, căreia, cel mai probabil, nu i s-a cerut părerea, nu a fost implicată
Ordinul a venit de la DG Reform, o direcție de “sprijin” din Comisia Europeană.
Pentru a atinge ținta fixată pentru 2050, România trebuie să cheltuiască 1.900 de miliarde de euro, adică de 6 ori PIB-ul României. De asemenea, în drumul victorios către acest țel măreț al omului nou vor putea dispărea 2 milioane de locuri de muncă din industria, agricultura, transporturile și turismul “carbonate”. Chiar mai “benefic” decât atât, va putea crește gradul sărăciei cu mult dincolo de pragul celor 6 milioane de oameni aflați deja azi în această situație cruntă (dar invizibilă pentru așa-zișii experți din corporații și oengeuri desprinse de realitate și normalitate). Probabil că ne-săraci vor mai fi, în 2050, doar cei care au acum private jet, yaht și case în Florida.
Halal sprijin, ce să zic.
Republica experților, țara condusă de elevul silitor Ciolacu, a plătit pentru această strategie despre care lumea nu știe mai nimic. Bani pentru pensii, compensări ale prețului energiei și salarii decente ale profesorilor zice că n-are. Dar are pentru plata inutilelor seruri de „imunizare”, în baza unor contracte pe care DNA le consideră ilegale.
Sunt multe și neplăcute surprize majore în HG nr.1215/2023, care aprobă această „strategie” – anexa are 136 de pagini de baliverne “științifice”, cvasi-imposibil de citit până la capăt. E greu de decelat și analizat acum fiecare detaliu. Câteva lucruri au răzbătut în presă, totuși: nu vom mai utiliza mașina personală cu motor termic mai mult de 6500 de km pe an și nici centralele de apartement, iar autobuzele cu motoare termice nu vor putea face mai mult de 80 de mii de km pe an.
Ne întoarcem de unde am plecat, în 1989…
PS Păcat că eu n-o să mai fiu pe-aici în 2050 ca să pot să mă bucur plenar de România Neutră, lipsită de codoi…
Autor: Gheorghe Piperea