Este profund greșit ca oamenii care au ceva de spus și de făcut pentru societate, oamenii normali, care au reușit în viață prin forțe proprii, fără proptele securiste sau sinecuri, să stea la nesfârșit la distanță de politică și administrație.
Establishment – ul politic determină, prin acțiuni greșite, incompente sau frauduloase, ori prin inacțiune vinovată, consecințe nefaste împotriva societății, dar mai ales împotriva clasei de mijloc, a profesiilor liberale sau independente și a consumatorilor, adică a oamenilor care se susțin pe propriile picioare, care nu așteaptă cadouri de la stat, ci libertate economică, și nu își ascund averile, ci își plătesc cu conștiinciozitate taxele, impozitele și contribuțiile la bugetele publice. Clasa de mijloc, coloana vertebrală a unei națiuni, depinde într-o măsură crunt de ridicată de această clasă politică de la putere, iar indivizii care populează sus-zisa clasă politică sunt complet dezinteresați de această clasă de mijloc.
Lumea politică este și va fi mereu o lume intens populată. Dacă nu va fi populată cu oameni de valoare, care își știu menirea și își au rădăcinile adănc fixate în solul profesiei/meseriei/artei lor, această lume va fi populată în mod peren cu impostori, agramați, absolvenți ai “școlii vieții” și paraziți, care nu se simt în largul lor decât înconjurați de subordonați mai slabi valoric și mai puțin merituoși decât ei inșiși. Competiția, selecția valorică bazată pe merit, onestitatea, sunt valori complet străine acestor impostori care se înconjoară cu yesmeni și sicofanți.
De aceea, mă gândesc ca nu ar trebui să ne ținem toți în permanență la distantă de această lume politică, în speranța iluzorie că nu ne vom contamina cu tarele ei și că nu ne va influența în rău viața, cariera și planurile de viitor, dacă “stăm pe bară”.
Actualele partide politice main-stream par încremenite în proiect și compuse din același aluat care le permite, în funcție de context, alianțe toxice, comasări sau conflicte fake, care camuflează interesele transpartinice de grup, iar aceste interese sunt mereu aceleași – parazitarea banului public și pervertirea interesului public prin interese private.
Dar unele partide ar putea fi schimbate din interior. Evident, nu mă refer la partidele care ignoră drepturile omului (sau le consideră un “lux teoretic”) și libertățile cetățenesc, și nici la partidele care încalcă statul de drept, separația puterilor în stat ori loialitatea instituțională a colaborării între puterile statului și care împart opiniile politice în “ciume”, extremism, populism, pe de o parte, și ideologii “sănătoase”, “corecte politic”, bazate pe știință și ordine internațională “liberală” și supuse, potrivite oamenilor care au uitat să fie liberi, pe de altă parte.
“A gândi corect e mare lucru. A gândi liber e și mai mare lucru” – iată ce scrie pe frontispiciul Universitatii din Upsalla.
Nu pot gândi liber cei care s-au obișnuit să plece genunchiul în fața suzeranului pentru a obține privilegii personale, de vătaf peste slugi. Nu pot gândi corect paznicii coliviei de peruși care au uitat cum se zboară.
E nevoie de politicieni noi, de politicieni care țin la independența lor, la libertatea, familia, credința și clasa lor profesionala, de politicieni să promoveze legi și politici publice referitoare la :
(i) combaterea abuzului de putere economică,
(ii) reducerea sărăciei și a inegalității economice,
(iii) educația de calitate și eficientă și combaterea analfabetismului,
(iv) combaterea cu efecte sociale reale a corupției, a evaziunii fiscale, a spălării de bani, a traficului de persoane, a distrugerii sau înghețarii zăcămintelor și resurselor naturale, a tăierii iraționale a pădurilor, a degradarii mediului,
(v) bioetica și prezervarea atributelor fundamentale ale ființei umane și a demnității sale ca ființa spirituală și unică, irepetabilă,
(vi) combaterea efectelor nocive ale robotizării și ale alienării omului,
(vii) economia circulară (colectarea ecologică și transformarea în materie primă a deșeurilor) și, dacă îmi este permis să sper, care să scrie și să adopte
(viii) un nou Cod comercial al Romaniei.
Voi mai reține că, din varii motive, inclusiv faptul că în România nu există diferențe și clarificări ideologice ale partidelor actuale, alternanța sau opoziția stânga – dreapta sunt chestiuni fumate, ce țin de secolul XX sau chiar sunt fake. Nu doar ca stânga și dreapta în Romănia sunt noțiuni fără corespondent în realitate (stânga și dreapta, la noi, sunt mai mult porecle decât atribute de partid, de fapt), dar la nivelul UE grupările politice unionale sunt conglomerate fără nicio coerență de curente, ideologii și doctrine politice diferite sau chiar contradictorii, fără nicio legatură cu stânga sau dreapta politică, dar dependente de geopolitica statelor puternic militarizate și de interesele globale ale corporațiilor multinaționale.
Politica viitorului deceniu este despre:
-globalizare versus suveranism,
-transhumanism versus umanism și credința într-un destin final al individului și al umanității,
-progresism versus conservatorism și tradiție,
-cancel culture versus cultură,
-biotehnologie versus bioetică.
Poate că, prin pătrunderea în vechile și cvasi-nepieritoarele partide din România (beneficiare de rețele teritoriale, armate de sinecuriști, subvenții de la stat și legislație electorala care descurajează candidaturile independente și anti-sistem) a acestui potențial val de candidați fresh, bine poziționați pe propriile picioare și principii, se va face și schimbarea de paradigmă – trecerea de la bi-dimensionala și dihotomica împărțire ideologică stânga – dreapta, la tri- sau multidimensionala ideologie a deceniului viitor.
Autor: Gheorghe Piperea