Polarizare socială de tip sud-american în România contemporană: 1.800 de români dețin averi lichide de peste 30 de milioane de euro fiecare, iar 64.000 de români dețin 15 miliarde de euro în depozite bancare.
Practic, nu mai există clasă de mijloc în România. Cei care au venituri mai mari de 2000 de euro/lunar sunt (supra)îndatorați la bănci, colectori de creanțe și societăți de leasing, iar cei cu venituri de 1000-2000 euro/lună sunt (supra)îndatorați la furnizorii de utilități sau la vânzătorii pe credit cu buletinul.
Restul populației este egală în sărăcie lucie. Fix ca pe vremea comunismului „biruitor” sau pe vremea feudalismului medieval.
Curând, lovitura finală va fi dată de taxa pe fumărit – plata pentru amprenta personală de codoi, pe același „principiu” inventat și aplicat întreprinderilor industriale, care trebuie să plătească pentru a continua să emane codoi.
Precizare pentru sporirea angoasei: potrivit Codul civil – o lege scrisă la insistențele și cu banii alocați de Banca Mondială, adică de chintesența creditorilor neo-feudali globali) – oricine este obligat personal este dator să garanteze plata datoriei cu toate bunurile sale prezente și viitoare. Mai mult chiar, exact ca într-un coșmar distopic, datoriile unei persoane trec la moștenitorii săi. În categoria bunurilor prezente și viitoare intră, desigur, și casa de locuit, care poate fi vândută silit pentru plata datoriei, indiferent dacă este grevată sau nu de o ipotecă.
Vânzarea casei de locuit duce nu numai la evacuarea debitorului, ci și a familiei sale.
Faptul că 95% din casele de locuit din România sunt în proprietatea individuală a cetățeanului nu încălzește pe nimeni. Dimpotrivă, creditorii și economiștii libertarieni consideră că e o situație medievală în care s-ar afla românii. Potrivit acestor deștepți, modern este să fii dator și chiriaș și, desigur, vakseenat cu schema completă, la zi.
Curând, milioanele de case ale românilor se vor regăsi în găurile negre numite giga-fonduri de gestiune a acțiune, așa cum se întâmplă deja în țări ca Germania sau Franța – mă refer la Black Rock, Vanguard, State Street și Fidelity. Aceleași giga-fonduri care dețin 80% din terenurile agrare ale Ucrainei, plus canalul Bâstroe.
Nu aș zice că ăsta este visul american al societății de consum.
Mai degrabă aș zice că e coșmarul capitalismului de pradă și spionaj.
Autor: Gheorghe Piperea