Minime măsuri de igienă bugetară pentru următorii 10 ani:
(i) reducerea aparatului bugetar prin:
– desființarea ministerelor redundante; nu este nevoie de mai mult de 12 ministere și de mai mult de 50 de secretari de stat; nu este nevoie de alte clădiri ministeriale decât Casa Poporului,
– reducerea la minimul necesar a agențiilor și a autorităților (așa-zis) independente; nu este nevoie de agenții sau autorități ale căror „competențe” se suprapun sau se extind telescopic;
– nu este nevoie, în același timp, de poliție, poliție locală și jandarmerie, mai ales în condițiile în care paza și protecția se contractează cu privați (persoane care, de altfel, sunt fie actuali, fie foști polițiști, jandarmi sau securiști); o singură poliție este suficientă;
– nu este nevoie de 7 rânduri de servicii secrete (care mai fac și poliție politică); nu există niciun motiv ca un serviciu secret militarizat, STS, să se ocupe de alegeri, în condițiile în care există autoritate electorală și birouri electorale din care fac parte și magistrați; nu există niciun motiv ca STS să se ocupe de referendum, când există institut de statistică și nici de certificate verzi sau digitale, când există drepturi și libertăți intangibile, plus ministere si autorități dedicate;
– reducerea posturilor de demnitari și de funcționari publici excedentari; sunt peste 500 de mii de bugetari care nu se justifică decât prin „nevoia” de a asigura deversări controlate de bani publici în buzunarele hămesite ale milionului de membri de partid comasat român;
(ii) reducerea numărului de comune; nu există motiv serios ca o localitate sau un număr de sate învecinate să fie comună dacă populația nu este de minim 5000 de persoane; nu există motive serioase ca orașul București să fie partajat în 6 sectoare cu bugete, clădiri și aparate administrative proprii, plus o primărie generală;
(iii) stabilirea cu precizie a populației reale a României, rezidente sau cu reședința în străinătate; un număr artificial de mare de cetățeni înseamnă un număr mai mare de aleși naționali sau locali și de funcționari publici; nu există motive serioase să credem că, în condițiile unui recensământ (foarte prost organizat și neconstituțional, de altfel) care a calculat că suntem 19 milioane, putem avea un număr de 18 milioane de alegători;
(iv) stabilirea prin lege (sau chiar prin Constituție) a unei proceduri prealabile de legiferare a împrumuturilor publice care depășesc 1% din PIB; reglementarea severă, sub sancțiuni penale, a obligativității ministrului finanțelor și, implicit, a primului ministru, de a da socoteală în Parlament pentru necesitatea împrumuturilor publice pe care le contractează și pentru eficiența cheltuirii banilor astfel obținuți; obligativitatea prezentării în Parlament a unui raport asupra motivelor și justificării deficitelor bugetare care sunt mai mari de 5% din PIB, în cazul unui vot negativ al Parlamentului asupra raportului ministrul finanțelor urmând a fi demis automat;
(v) subordonarea efectivă a cheltuielilor militare scopului defensiv al NATO;
(vi) aprobarea prealabilă de către Parlament a oricărui ajutor acordat unor țări terțe de UE și NATO;
(vii) aprobarea prealabilă de către Parlament a oricărui program de împrumut sau sprijin financiar acordat României de către UE, BM, FMI sau alte organisme politice sau financiare internaționale, dacă valoarea acestor programe este mai mare de 5 miliarde de euro într-un an calendaristic;
(viii) aprobarea ulterioară de către Parlament, în maxim 5 zile de la perfectare, a oricărui program de achiziție de produse sau servicii utilizabile în caz de pandemie, calamitate sau război.
Revin cu mai multe alte astfel de măsuri.
Autor: Gheorghe Piperea