Ultimii ani au însemnat un regres semnificativ al informării și protecției legale, judiciare sau administrative a consumatorilor. Practicile comerciale incorecte, clauzele contractuale abuzive și comercializarea de produse cu defecte au scăpat de sub orice control. De la bănci, la societăți de asigurare, la companii de utilități, spitale, clinici medicale, furnizori de echipamente sanitare și până la marile lanțuri de super-magazine și platformele online, aproape peste tot comerțul s-a transformat într-un păienjeniș de capcane pentru consumatori, în dezinformare cvasi-totală, în practici înșelătoare ubicui și în abuz cvasi-generalizat de putere economică. Nu doar că aceste comportamente comerciale incorecte sau abuzive afectează drepturile și interesele concrete și curente ale consumatorilor, dar repetarea și ubicuitatea lor determină, pe scară largă, o stare de supra-îndatorare care afectează atât familiile debitorilor, cât și comerțul și sănătatea bugetului de stat, întrucât determină un recul al consumului (cu consecința reducerii colectării de tva și accize), un grad ridicat de dificultate a plăților sau chiar insolvabilitatea simplilor particulari, cu consecința scăderii lichidității comercianților, precum și, în lanț, o neutralizare a disciplinei contractuale, de unde un efect general de contracție a economiei, cu conscințele grave ale șomajului și sărăciei larg răspândite.
Statul, instituțiile publice și, în general, societatea civilă nu s-au preocupat de aceste drepturi și interese (nici măcar în această cheie macroeconomică) și, cu atât mai puțin, nu s-au preocupat de crearea unei plase de siguranță socială, care să oprească simplul particular din căderea în colaps și să îl protejeze minimal de morbiditatea asociată eșecului social, economic sau psihologic.
Statul, autoritățile, așa-zisele organizații non-guvernamentale sau auto-intitulata societate civilă au alte preocupări – industria cenzurii, propaganda pentru pseudo-știința luptei contra schimbării climatice, donațiile de zeci de miliarde pentru regimuri mafiotice, dreptul bărbatului de a avorta și alte drepturi cu totul marginale.
Se schimbă ceva anii aceștia?
Mă îndoiesc.
Mai nimeni nu este dispus să iasă din colivie, mai ales dacă are locșorul său sigur pe scărița socială a perușilor care nu mai sunt capabili să zboare.
Mai nimeni nu are șansa de a vedea dincolo de condiția în care păpușarii lumii noastre ne-au adus, aceea de emotional puppets.
Autor: Gheorghe Piperea