Lumea se întreabă ce se va putea întâmpla dacă legea nazipass-ului trece de Parlament fără ca un număr de 25 de senatori sau de 50 de deputați ori Avocatul Poporului să fi sesizat CCR cu obiecție de neconstituționalitate, care ar amâna intrarea în vigoare a legii sau ar desființa-o.
Ce este cert este imposibilitatea CCR de a se auto-sesiza cu această obiecție de neconstituționalitate.
O portiță pe care poate fi, totuși, introdusă pe rolul CCR și pusă în discuție public, este excepția de neconstituționalitate ridicată de orice persoană afectată de nazipass, într-un proces, de exemplu, un litigiu de muncă, pentru concediere pe motiv de lipsă a nazipass-ului.
În plus, în proces, reclamantul poate cere și înlăturarea de la aplicare a legii, pe motiv că încalcă Regulamentul (UE) 2021/953 și Convenția de la Oviedo. Această opțiune nu presupune „excursia” la CCR (unde s-ar putea să vedem surprize neplăcute, așa cum s-a întâmplat în Franța, unde Consiliul Constituțional a validat legea macroniană a nazipass-ului și prelungirea valabilității ei până in iulie 2022 – e adevărat, cu anumite condiții). Pe chestiunea înlăturării de la aplicare a legii contrare cu Dreptul Uniunii Europene sau Convențiile privitoare la drepturile și libertățile Omului (așa cum este Convenția de la Oviedo) se pronunță instanța de drept comun.
Aceste opțiuni au două mari dezavantaje:
(i) sunt post-factum, deci, ulterioare pierderii locului de muncă; o corecție a acestui dezavantaj cel puțin teoretic de luat în calcul ar fi o cerere de ordonanță președințială de suspendare urgentă/imediată a efectelor deciziei de concediere, dar această idee este controversată în doctrina și practica juridice;
(ii) necesită avocați pricepuți și curajoși; aici nu prea există corecții, căci cei mai mulți colegi ai mei de breaslă sunt în mod entuziast de acord cu nazipass-ul.
În orice caz, niciun proces = nicio șansă. Unul sau mai multe procese = mai multe șanse, chiar și minimale, chiar și teoretice.
Hai Liberare!
Autor: Gheorghe Piperea