În Germania și Austria funcționează un sistem de economisire – creditare în vederea construcției sau achiziției de locuințe la prețuri decente, denumit bauspar.
Persoanele fizice majore pot depune progresiv sume de bani într-un cont de economii și, după 8 ani, pot contracta un credit pentru construcția sau achiziția de locuințe. Pe toată perioada celor 8 ani de economisire, statul bonifică o dobândă anuală care se adaugă dobânzii la depozit plătită de bancă. Astfel, într-un an, deponentul primește, să zicem, 3% de la bancă și promisiunea unei bonificații de 15% de la stat. Avansul la credit se constituie din sumele de bani depuse progresiv de persoana fizică, plus dobânda bancară, plus bonificația de la stat. Facilitatea oferită de stat nu este încasată niciodată de deponent, ci se transferă la bancă, cu titlu de parte a avansului la credit. În schimb, odată ce creditul a fost contractat, dobânzile bancare sunt parțial sau total subvenționate de stat. Deci, debitorul fie nu plătește deloc dobândă, fie plătește doar o dobândă redusă în raport de dobânda comercială. De aceea, ratele sunt ușor de achitat din veniturile debitorului.
Așadar, la acest efort de a achiziționa sau construi locuințe decente, participă persoanele interesate, băncile și statul, așa cum stă bine unei societăți care se bazează pe coeziune socială.
Acest sistem a fost implementat și în România, dar a fost pervertit de cele două bănci austriece care l-au pus în practică: Raiffeisen – banca pentru locuințe și BCR – banca pentru locuințe. Când a fost lansat, sistemul a avut un imediat și uriaș succes. Nu mai puțin de 360 de mii de persoane fizice au devenit clienți ai acestor bănci, fără a ști cu exactitate ce anume au contractat. A fost o practică înșelătoare a celor două bănci, cu impact financiar enorm și cu prejudicii consistente cauzate clienților.
Deponenții au fost lăsați să creadă că bonificația de la stat, în cuantum de de 25% pe an, era o dobândă la depozit. În realitate, așa cum am spus mai sus, bonificația nu se plătește niciodată deponentului, ci este o parte a avansului necesar creditului. Acest credit trebuia contractat după minim 5 ani de acumulare și era exclusiv dedicat construcției sau achiziției unei locuințe. După 4 ani de acumulare, se promitea și o primă brută de 1000 de euro. În practică, au devenit clienți ai celor două bănci chiar și bebeluși sau pensionari în vârstă de peste 70 de ani. Oamenii s-au bulucit să participe la noul Caritas, pentru „dobânda” de 25%, care era, de fapt, bonificația de la stat. Aproape toți clienții (minus câteva zeci, din 360 de mii) au pus bani în acele bănci pentru a câștiga 25% pe an, bonificație de la stat, plus dobânda bancară la depozit, plus prima de 1000 de euro. Dobânzile, bonificația și prima nu au fost, însă, niciodată achitate clienților. Ba, mai mult, în sute de mii de cazuri nici măcar banii proprii depuși în sistem de către clienți nu s-au mai încasat înapoi. Încă sunt pe rol litigii cu cele două bănci pentru locuințe (aflate acum în lichidare).
Curtea de Conturi a efectuat un control minuțios în 2016 și, ulterior, a dispus, printr-un raport foarte dur, restituirea sumele preluate ilegal de bănci cu titlu de bonificație de dobândă. Este vorba de peste 360 de milioane de euro. A fost sesizat și DNA, întrucât erau implicate acolo și autorități și vinovății ale unor demnitari.
Ambasadele, influencerii și lobby-știi au încercat, prin presiuni, să convingă Curtea de Conturi să nu emită raportul. Nu le-a mers. Prin 2019 s-a încercat chiar, prin insistențele fostului ministru „Grindă” din guvernul lui Șică Orban (poate vă mai aduceți aminte de ei …), emiterea unei OUG care să neutralizeze raportul și să facă să dispară retroactiv ilegalitatea comisă de cele două bănci. Proiectul a fost abandonat și s-a ajuns în justiție.
Băncile au contestat raportul și, într-o primă fază, Curtea de Apel București l-au anulat. Apărătorul băncilor, în acest litigiu, a fost profesorul profesorului de optimizare judiciară a pedepselor.
Numai că, la ÎCCJ, în recurs, a avut câștig de cauză Curtea de Conturi. Băncile au fost obligate să restituie statului cei 360 de milioane de euro.
Executarea obligației de restituire a bonificației a fost anevoioasă. Au fost implicate în blocarea executării cele mai „strălucite” minți ale optimizării judiciare sau fiscale, ambasadele, precum și companiile de consultanță și lobby. În Parlament s-a mai încercat încă o dată schimbarea legii, în așa fel încât băncile să iasă bazma curată. Dar toate aceste demersuri au picat. Până la urmă, totuși, cele două banci au achitat suma, după care au intrat în lichidare.
Așadar, programe de construcție de locuințe ieftine, cu sprijin de la stat și cu implicarea statului, există peste tot în Europa și au existat și în România. Nu le-a constestat, nu le blamează nimeni pe motiv că ar fi comuniste, iluzorii, fruduloase etc. Nu le-a torpilat nimeni în presă – dimpotrivă, au fost atât de eficient promovate încât, în hora celor două bpl au intrat 360 de mii de clienți. Când s-a descoperit că băncile fură, înșeală consumatorii și fraudează statul, nu numai că nu a fost niciun scandal, dar avocații (ex)politicieni s-au implicat în „optimizări judiciare”, la fel cum au făcut-o și lobby-știi, ambasadele, influencerii și presa plătită să furnizeze știri pozitive. Făcătura a fost aplaudată și susținută de acele forțe politice – pnl și usr – care azi diabolizează Planul Simion.
Bine măcar că au existat câțiva oameni onești care nu s-au lăsat impresionați de „optimizarea judiciară” a dosarelor. Apropo de Dreptate: câți dintre cei 360 de mii de clienți ai acestor două bănci și-au luat banii din depozite înapoi, cu niscaiva dobândă? Ar fi indicat ca cei aflați în situația de înșelat de cele două bănci să intre în comentarii și să ne spună, pe scurt, pățania.
Autor: Gheorghe Piperea