În urmă cu un an, Curtea Supremă a Austriei emitea o decizie foarte controversată de respingere a unei acțiuni de clasă (class action) formulată de un mare număr de persoane afectate de reacțiile improprii la pandemie ale statului austriac.
Era vorba de turiștii din stațiunea Ischgl, de unde se prespune că a izbucnit pandemia în Europa.
Nu soluția în sine de exonerare de răspundere a statului austriac deranjează cel mai mult, ci motivația și consecințele.
Motivația deciziei este, pe scurt, una de sorginte nazistă.
Curtea susține că legile epidemiologice nu sunt făcute pentru protecția individului, ci doar pentru protecția publicului, în general. Individul nu contează, contează turma. Es ist für Ihre Sicherheit – așa spuneau și naziștii. Decizia ignoră complet convențiile privind drepturile omului și pacientului, în special Pactele internaționale cu privire la drepturile civile, sociale și economice, semnate în cadrul ONU, în 1966, și Convenția de la Oviedo din 1997, care se centrează pe drepturile individuale, iar nu pe drepturile colective. Așa cum declara avocatul care a organizat acest class action, Peter Kolba, „verdictul este o licență pentru autorități, care acum pot face orice nonsens le trece prin cap în timpul unei pandemii”. De altfel, acest concept de „protecție a publicului, în general” stă și la baza propunerii de amendament al statutului OMS, care pretinde drepturi globale discreționare ale acestei organizații profund coruptă și criminal de ineficientă în domeniul pandemic. Orice pandemie, naturală sau inventată, ar permite OMS să adopte și să impună orice nemernicie și samavolnicie, sub pretext că „este pentru siguranța noastră”. Să mulțumim Cerului că această aberație anti-constituțională a picat la negociere și să fim foarte vigilenți pentru ca niciodată să nu devină realitate normativă și faptică.
Scriam acum un an, pe feisbuc, în condiții de oarecare libertate de expresie (nu eram încă atât de cenzurat ca azi …) că primul comandament moral al jurământului lui Hipocrat rămâne fără “andrisant”.
Neminem laedere (să nu faci rău) apare ca fiind abrogat.
Capitalismul halatelor albe a transformat medicii din vindecători ai corpului și ai sufletului în antropotehnicieni, care se preocupă docil, ca la carte, cu “repararea” omului prin injecții, operații de remodelare sau de inversare a biologiei și prin hapuri. Cât mai multe hapuri. Unii medici au devenit agenți comerciali sau influenceri ai big pharma, sub denumirea falsă de cercetători științifici. De fapt, e vorba doar de comerț în conflict de interese, iar nu de știință. Ceea ce nu mai apare azi în compendiile canonice ale asociațiilor medicilor, psihiatrilor și farmaciștilor nu e considerat știință, ci erezie, deviaționism sau conspiraționism. E mai rău decât în stalinism. Vedeți în filme că, invers, ceea de apare în aceste compendii, chiar dacă este vorba de demențe care costă enorm asigurații la sistemele de sănătate, devine “recomandare obligatorie”. Iar industria big pharma crește și în profitabilitate, și în influență politică și birocratică. E mai rău decât în hitlerism (care s-a finanțat, apropo, din foarte mulți bani ai odiosului concern chimico-farmaceutic I G Farben din care au rezultat Bayer – Monsanto și BASF).
S-a văzut asta foarte acut în plandemie. Numai cine e blocat în atașamentul său emoțional față de noua religie, “știința” – comandament, nu vede nimic rău în schimbul de sms-uri derulat pentru “negocierea” unui contract pan-european de 80 de miliarde de euro, pentru aprovizionarea cu miliarde de doze de ser experimental inutil și chiar nociv a europenilor care își salvau bunicii (ca să îi extermine ulterior prin înfometare și frig). Acest schimb de mesaje scurte, amicale, s-a derulat între Ursula von der Leyen (care, mai nou, vrea un nou mandat de 5 ani în fruntea UE) și un CEO de big pharma, Albert Bourla (care, mai nou, vrea să pună pe piață vakseenuri anti-turbo-cancer, acel cancer care a fost determinat de …).
Culmea e că justiția, care a andosat mai mereu și peste tot experimentul global de inginerie socială intitulat “pandemie”, a ajuns la statuări cinice ale caracterului nazist, în esență, al politicilor de sănătate publică din anii 2020-2023, așa cum este acea decizie de acum un an a Curții Supreme a Austriei.
Aceste două tendințe – transformarea medicului în antropotehnician și a judecătorului într-un dorel al dreptului sau armă politică de nimicire în masă poate conduce la o situație factuală gravă, destructivă pentru ambele profesii nobile ale societății și culturii europene.
Inteligența Artificială poate curând să înlocuiască atât medicul, cât și judecătorul.
Inteligența Artificială se descurcă mai bine cu “știința” canonică a compendiilor de medicină și psihiatrie și cu jurisprudența, ba chiar le este superioară la capitolul știință propriu-zisă (mai ales “datorită” regresului cognitiv provocat de digitalizare și de scurtăturile mentale antrenate de învățarea de tip click & scroll & go).
Populația va prefera judecătorului uman o entitate sau un mecanism percepute ca incoruptibile și infailibile (atribute greșit lipite de IA – dar acesta e un alt subiect, de discutat după alegerile din 9 iunie).
De asemenea, populația va prefera medicului o entitate dotată cu IA care pare a fi mai empatică decât antropotehnicianul, cinic și insensibil la suferința individuală. Dorel nu poate fi empatic cu obiectele pe care le “repară”, nu?
Iată o constatare șocantă a unui experiment în care medici și inteligențe artificiale au răspuns unor întrebări ale pacienților:
“Ce a frapat însă și mai tare a fost faptul că răspunsurile IA au arătat mult mai multă empatie cu pacienții decât cele ale medicilor”.
Ca și în cazul judecătorilor, și în cazul medicilor o grămadă de oameni vor considera preferabilă inteligența artificială pusă pe posturile/joburile acestora.
Ceea ce deranjează cel mai mult omul de rând sunt nedreptatea și lipsa de umanitate și compasiune.
Iată că apar studii și experimente care par să spună că mașinile sunt mai drepte și mai umane decât unii oameni… Robotul devine mai uman, omul se robotizează …
Poate reușim să ne trezim din fascinația față de tehnocrații și managerii de corporații cu sânge rece, reptilian…
Autor: Gheorghe Piperea – avocat