În plandemie, 9 din 10 pacienți de la ATI mureau. Nu mai erau deficit bugetar după ce erau băgați în sac negru de plastic, după ritualul întunecat impus de Arafat. Se eficientiza astfel activitatea și se trecea la ceilalți candidați la postura de “deficit bugetar”.
Optimizarea financiară a secțiilor de la ATI nu s-a deprins post-pandemie la spitalul Sf. Pantelimon din București. S-a exersat îndelung în plandemie. Doamnele cu coasa de la ATI erau și sunt peste tot. Mi-aduc aminte că două dintre ele chiar s-au lăudat pe feisbuc că, pe cei care neagă politica sanitară minunată a lui Arafat, de i-ar prinde la ATI, i-ar lăsa să se sufoce. Au șters singure conturile de feisbuc (care, culmea “valorilor comunității”, nu le-a cenzurat), dar afirmațiile au rămas.
Pretextul pentru care s-au închis spitale în plandemie și pentru care au fost lăsați să sufere milioane de pacienți cu alte boli a fost “această boală nenorocită” (expresie useristă), dar realitatea a fost alta. Motivul închiderii spitalelor și al internării asimptomaticilor a fost optimizarea financiară.
Sutele de miliarde încasate cincinal de la noi, din cass, nu erau suficiente pentru a umple conturile medicilor sponsorizați de big pharma, care au și clinici private, și job – uri la stat și, mai ales, nu au fost suficiente pentru a face cifre de afaceri de zeci de miliarde pe an pentru distribuitorii de medicamente. De aceea, era nevoie ca 90% dintre pacienți, care erau considerați deficite bugetare, să fie lăsați sau “ajutați” să moară. Și era nevoie ca, în locul lor, să fie internați asimptomaticii. Un spital din Câmpina a încasat pentru internarea unui asimptomatic timp de 7 zile astronomica sumă de 165 de mii de lei. (poate nu vă mai amintiți, dar am pus acea factură aici, a fost un pic de scandal, dar s-a terminat repede și nimeni n-a pățit nimic).
Acum, țapii ispășitori trebuie să își caute avocați și consultanți care să le “optimizeze judiciar” dosarele. Coldea și Dumbravă sunt un pic ocupați, dar au co-echipieri, are balta pește.
Interesant este că cei din colegiul medicilor (care au cauționat toate ororile din plandemie) vorbesc acum de “necesitatea” euthanasiei. Curând, vom intra și noi în clubul “select” al Canadei, care permite medicilor, fără consimțământul părinților, să decidă euthanasia minorilor. Lucru permis, de altfel, și de CtEDO, într-o speță privind Marea Britanie (Alfie Evans c. UK).
PS Cei mai mulți medici sunt oameni de omenie, profesioniști cu inima la ei. Dar asta nu înseamnă că printre ei nu sunt nemernici și lipsiți de suflet ca acei indivizi cinici care văd în pacientul aflat pe moarte fie un sac de bani, fie un deficit bugetar.
Autor: Gheorghe Piperea