În Japonia, din 2008, este ilegal să fii gras. Reglementarea se numește Metabo Law. Dacă ai cel puțin 40 de ani, în fiecare an trebuie să faci analize și măsurători. Dacă depășești standardul, ți se recomandă diete și exerciții fizice. Companiile și instituțiile publice alocă bani pentru prevenția îngrășării. Dacă angajații nu slăbesc, angajatorul e amendat sever. Deci, angajatorii impun angajaților slăbirea, prin regulamente interne și prin sistemul de “semnalizare a virtuții” – dacă nu ești slab, cei slabi din fabrică sau birou, care nu vor ca patronul să urle la ei că nivelul statistic de slăbătură e redus, te vor obliga să slăbești sau să pleci acasă. De altfel, angajații, aparent, nu pățesc nimic (din punctul de vedere al statului dacă nu slăbesc), dar se pare că există în întreaga societate japoneză un fel “interesant” de discriminare contra grașilor. Grașii sunt marginalizați sau chiar excluși social, mai mult sau mai puțin pe față. Cert e că nu ai un trai prea simplu în Japonia dacă ești gras.
Există motivații serioase ale unei asemenea politici de sănătate publică:
(i) grașii sunt și principala “resursă” de pacienți ai spitalelor și de clienți ai farma, fiind și persoanele cu cel mai mare risc de infarct sau AVC;
(ii) grașii înseamnă foarte mari cheltuieli din banii asigurărilor de sănătate, pentru toate consecințele morbiditătilor lor multiple;
(iii) grașii sunt o categorie socială afectată de reacția de respingere socială, de insucces profesional sau relațional (inclusiv amoros), de pesimism, panică, ipohondrie etc.
Mă întreb, însă, cum ar reacționa vesticii sau românii la o astfel de lege care ar pune un stigmat pe grași.
Mă întreb dacă ar funcționa și dacă ar fi aplaudat până la transformarea într-un obiect de cult religios un cod QR din care să rezulte că, deși ești gras, te tratezi și faci eforturi pentru a nu mai fi gras – de exemplu, o injecție anti-obezitate pe săptămână, o mască necesară acoperirii fălcilor sau burții inestetice, o distanțare socială față de slabi, o pușcărie la domiciliu din când în când, o internare cu forța în spital, ca gras asimptomatic, o indexare permanentă pe rețelele sociale ca gras negaționist/conspiraționist anti-slăbire sau ca propagandist grasofil etc. Și mai interesant – dacă, în Occident și România s-ar putea combate eficient grașii și îngrășarea, cum ar mai putea farma să facă hiper-profituri din medicamente, suplimente alimentare și alte alea și cum ar mai putea “apostolii” sănătății publice să ne convingă că murim de la o răceală, dacă nu ne injectăm cu ceva experimental?
Așa fiind, aveți grijă ce și cât mâncați zilele astea. Nu se știe cât va mai dura libertatea de a te îmbuiba.
PS Precizez că eu sunt un gras moderat. Am obezitate simplă, fără tendințe de slăbire.
PPS Cele de mai sus nu sunt o invenție. Internetul e plin de știri despre Metabo Law. Iată un exemplu: https://japanjunky.com/is-it-illegal-to-be-fat-in-japan/amp/
Autor: Gheorghe Piperea