Decizia Consiliului Suprem de Apărare a Țarii prin care, la insistențele lui Iohannis – suspectul de turnătorie sekuristă, România a “donat” un sistem de apărare strategică “Patriot” Ucrainei, ar fi trebuit să fie aprobată prin lege, de Parlament. Cel puțin așa erau convinși că se va întâmpla ziariștii pro-război.
Nu există nici cea mai mică intenție ca trio-ul Iohannis – Ciolacu – Ciucă să întrebe măcar Parlamentul ce părere are despre acea donație. Că de popor nici vorbă să fie băgat în seamă.
Ciolacu și Ciucă se ciondănesc pe data alegerilor prezidențiale și, în același timp, dau cu e-factura în antreprenori și popor și cu impozite majorate de 4 ori (mă refer la “impozitul pe veniturile din sursă neidentificată”, care va crește de luni, 1 iulie, de la 16 la 70%).
Iar Iohannis aleargă ca o curcă după un post euro-atlantic care să îi asigure cumva imunitatea, ca să nu intre le pârnaie sau pe mâna CNSAS, ca suspect de colaborare cu sekuritatea comunistă.
În altă ordine de idei, chestia cu aceste rachete Patriot devine dilematică:
– dacă erau necesare, deși scumpuțe (sunt pre-achiziționate vreo 7 sisteme, în valoare de 4 miliarde de dolari, adică un mizilic), atunci donarea decisă de CSAT lasă România descoperită în fața unui eventual atac cu rachete al Rusiei; SUA au anunțat că nu mai livrează curând rachete Patriot altcuiva decât Ucrainei;
– dacă nu erau decât un farafastâc al lui Iohannis, care s-a ales doar cu o șapcă pentru cei 4 miliarde de dolari, înseamnă că banii au fost aruncați pe fereastră; cu acești bani, Statul român ar fi putut pune la punct terenuri și utilități pentru construcția a peste 500 de mii de case ieftine, ecologice și independente energetic.
În ambele cazuri, e pușcărie.
Prin ochi de oracol, cam acolo se văd cei trei în viitorul mediu.
Autor: Gheorghe Piperea