Una dintre cele mai interesante explicații științifice oferite de doctorii și de specialiștii în simulare pe computer care au conferențiat la Washington, zilele trecute, în cadrul International Crisis Summit, a pornit de la constatarea faptului că 75% dintre oamenii care, oficial, au murit de la infecția cu „acest virus nenorocit”, au murit, în realitate, pentru că au venit prea târziu la spital.
În cazul intoxicației cu monooxid de carbon, omul moare înainte de a-și da seama că moare. Din lipsă de oxigen, creierul victimei interpretează ceea ce i se întâmplă ca ceva care generează calm, mulțumire, fericire chiar. De aici și denumirea oarecum frustă de „hipoxie/lipsă de oxigen fericită”.
Acest fenomen s-a întâmplat și în cazurile de covid, mai ales în perioada în care se anunțau sutele de decese pe zi și se construia narativul că această boală este fatală într-o măsură care depășește chiar și cancerul (cu toate că, ulterior, rata deceselor a fost infinit mai mică). Pentru că omul nu a mers la medic/la spital la timp, s-a instalat hipoxia fericită și a survenit decesul.
De ce s-a întâmplat asta, totuși? În mod normal, când o răceală sau gripă dă simptome grave, nu stă nimeni pe hapuri sau tratamente băbești – se duce la medic sau la spital.
Ce ni se spunea, însă, de către autorități, mai ales în prima parte a plandemiei?
Stați în casă.
Izolați-vă.
Țineți bătrânii la distanță, între patru pereți. Nu îi lăsați să iasă din casă decât o oră pe zi, dimineața.
Nu chemați ambulanța, nu sunați doctorul decât în caz de simptome grave.
Dacă ați uitat, vă reamintesc eu. Motivul invocat pentru a justifica aceste aberații și aceste excese naziste a fost acela că nu trebuia să se aglomereze spitalele. Erau internați, totuși, asimptomaticii. Ba chiar se evacuau spitale specializate pe alte domenii, pentru a face loc celor suspectați de infecția cu „acest virus nenorocit”.
Așa că extrem de mulți oameni au murit cu zile. Li s-a mai pus și diagnosticul greșit/forțat ce covid și au fost trimiși acasă în saci de plastic.
Mai mult chiar, milioane de pacienți, la propriu, au fost opriți la porțile spitalului, fiind refuzați sau amânați cu lunile de la tratamente și proceduri esențiale. Iar mulți dintre ei au murit. În anii 2021-2022, zeci de mii de oameni au murit de cancer în mai puțin de un an de la diagnostic – este evident că mulți, foarte mulți, au murit din cauza întârzierii operațiilor, tratamentelor și procedurilor terapeutice.
Cu toate acestea, idolii falși ai plandemiei nu au intrat încă în pușcărie pentru crimele comise, asta mai ales pentru că s-au pus sub acoperirea sloganului nazist „e pentru siguranța voastră”.
Reamintesc asta, însă: povestea țapului ispășitor din Biblie este tiparul străvechi al sancțiunilor cu efect de disuasiune/descurajare. Nimeni nu știe când vine năpasta peste el, în locul tuturor celorlalți, dar știe că, într-un fel sau altul, individual sau colectiv, este vinovat și își va primi pedeapsa, urmând a pătimi și în locul stăpânilor pe care i-a slujit în paguba pacienților.
În fine, atrag atenția cu această: anul 2024 este crucial pentru pedepsirea celor vinovați de crime contra umanității comise în plandemie. De aici și disperarea de a solicita votul pentru „stabilitate”.
Autor: Gheorghe Piperea