Foarte frecvent și foarte apăsat, liderii UE discută în ultima vreme despre o aderare accelerată a Ucrainei la UE.
Zelensky spune că Ucraina este “pregătită tehnic” pentru o aderare completă în 2027, adică la anul.
O asemenea turbo-aderare la UE a unui stat care încă mai poartă ștampila de cel mai corupt stat european ridică mai multe probleme morale și geopolitice.
România a stat la porțile UE timp de 10 ani și, ulterior aderării, a stat sub MCV timp de 13 ani (cu zece ani mai mulți decât trebuia) pentru suspiciuni de corupție. Cam la fel s-a întâmplat și cu celelalte state membre UE, foste țări comuniste. Statele din fosta Iugoslavie, precum și Albania și Turcia, pregătite și ele tehnic de aderare, s-ar putea să sufere mari frustrări cauzate de acest dublu standard. Pe de altă parte, e just să ne întrebăm: în viitoarea “UE cu două viteze”, Ucraina va fi in viteza celor 9 state “care sunt dispuse” sau în viteaza statelor mai pricăjite, și care nu sunt dispuse la războiul și luptele permanente cu dușmani și crize naturale sau inventate de “salvatoarea” Ursula von der Leyen?
Dar această aderare fast forward a Ucrainei la UE ridică o problemă infinit mai mare și mai periculoasă, dacă pacea dintre Rusia și Ucraina NU este semnată și instalată deplin ÎNAINTE de aderare.
Potrivit art. 42 alin. 7 din Tratatul Uniunii Europene, dacă un stat membru este victima unei agresiuni armate pe teritoriul său, celelalte state membre au obligația de a-i oferi ajutor și asistență prin toate mijloacele de care dispun, în conformitate cu articolul 51 din Carta Organizației Națiunilor Unite.
A se observa că textul nu vorbește de o recomandare sau opțiune, ci de o obligație. Deci, UE va fi obligată la ajutor și asistență militară pe teritoriul Ucrainei aflate în război.
Rușii au declarat de nenumărate ori că, în timpul războiului, prezența militară a UE pe teritoriul Ucrainei, inclusiv sub forma misiunilor de pace sau ajutor și asistență, va fi considerată act de război. Deci, Rusia se va considera îndreptățită să atace state membre UE, care sunt și state membre NATO. Așadar, cel puțin în teorie, se va putea activa art.5 din Acordul NATO.
Putem spera într-o interpretare rezonabilă a unui asemenea caz din partea Rusiei – dar asta numai dacă suntem fani ai Kajei Kallas. Putem, deci, să sperăm că, spre deosebire de art. 5 din Acordul NATO, care prevede o acțiune militară colectivă structurală (un atac asupra unuia este un atac asupra tuturor), art. 42 alin. 7 din TUE înseamnă mai mult asistență bilaterală și interguvernamentală decât război.
Putem și să începem să bem, cum înțelept zicea Kaja Kallas.
În contextul tensiunilor geopolitice, lideri europeni, precum președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen, au pledat pentru o aplicare mai serioasă a acestei clauze din Tratatul UE, sugerând necesitatea ca UE să acționeze mai rapid și, eventual, să renunțe la unanimitate în luarea deciziilor privind securitatea.
Așadar, chiar dacă noi ne vom fi opus la aderarea accelerată a Ucrainei la UE, pe timp de război cu Rusia și chiar dacă state ca Ungaria, Cehia, Slovacia, Polonia sau Italia se vor fi opus și ele, nu va conta, căci Ursula von der Leyen se va impune cu votul majoritar al statelor din “coaliția dispușilor”, care sunt și statele din UE cu viteza întâi.
Hai, la treabă, că războiul din Ucraina cu osteneală, taxe, impozite și sărăcire voluntară se ține, iar nu cu social media.
Autor: Gheorghe Piperea