Evoluționismul lui Darwin conduce către ultra-om, prin transhumanism. Dacă omul provine din maimuță și a stăpânit Pământul, înseamnă că ultra-omul, care ar proveni din om, ar urma să stăpânească Pământul, iar pe noi să ne trimită nu în istorie, ci în uitarea care a cuprins lumea ante-deluviană și Atlantida – vom fi din nou doar praf de stele.
Conceptul de ultra-om îl știe toată lumea, măcar la nivel de intuiție angoasantă: la fasciști, s-a numit omul nou, la naziști, supra-omul, la comuniști, omul nou de tip comunist, la credincioși în știință și corectitudine politică, omul nou-normal. La profeții plandemiilor se numește omul resetat.
Evoluționismul spune că numai speciile puternice rezistă. Doctrina excepționalismului economic și juridic spune că numai cei puternici și plini de resurse vor supraviețui. Ceilalți sunt “mâncători inutili”, sortiți să piară.
Religiile, mai ales cele abrahamice, nu sunt atât de cinice: omul, chiar învins, chiar muritor, are șansa unei eternități în Împărăția lui Dumnezeu.
În schimb, ultra-omul pregătit de transhumanism, omul “îmbunătățit” genetic, digital, chimic și mecanic, va fi la o distanță atât de mare de omul normal, de ființa aia săracă și muritoare lăsată de Dumnezeu pe Pământ să se înmulțească și să-l stăpânească, încât ne va face pe noi să fim tot atât de depășiți și anacronici cât strămoșul comun al omului și maimuței (care, după darwiniști, ar fi trăit acum … 55 de milioane de ani, adică în vecinătatea temporală a dinozaurilor). Ființa aia a dispărut demult de pe lumea asta și definitiv. Ultra-omul va vrea spațiu vital și își va distruge rapid competiția, exact cum a făcut homo sapiens cu omul de Neanderthal.
Cum vă sună acum evoluționismul? Mai ales că a fost nu doar lăudat, ci chiar pus în practică de Mussolini, Hitler și Stalin, iar acum e propăvăduit de credincioșii în știința (ideologizată, care devine religie), de închinătorii la experți și specialiști și de pupătorii ce icoane pictate cu informații și știri exclusiv oficiale…
Trust the official science…
Dar nu uitați că, dacă iubire și libertate nu aveți, nimic nu aveți, iar când vă veti duce, ca noi toți, în noaptea cea lungă, nu veți fi avut cu cine să vă petreceți eternitatea. Acolo, sus, nu e nimeni care să vă spună bun venit printre maimuțe (expresia nu e a mea, ci a lui Kurt Vonnegut).
Autor: Gheorghe Piperea