Orașul Istanbul, unde locuiesc peste 16 milioane de oameni, riscă să rămână fără apă în mai puțin de 45 de zile. Oficial, pe motiv de secetă, dar realitatea nespusă e cu totul alta – apa moare prin industrializare și nu mai poate fi utilizată în consum.
Ca să ne aducem aminte, totuși, de adevăratele probleme ale viitorului imediat, să luăm problema apei în București. Nu mă refer la apa potabilă și la cea pluvială – e alt subiect, de care ne putem ocupa cu altă ocazie. Mă refer la apa industrializată care circulă ca agent termic prin cele 4.000 de km de conducte ale sistemului centralizat de încălzire.
Elcen utilizează enorme cantități de apă pentru a prepara agent termic. Apa este tratată cu mai multe substanțe, în special pentru a reduce cantitatea de oxigen (care determină rugina țevilor) sau alte componente ale apei de băut care ar putea avea acțiune corozivă asupra țevilor. Apa introdusă în sistem de Elcen este o apă industrială, moartă. Nu ar fi nicio problemă dacă ar fi rulată la nesfârșit, tur-retur, în sistem. Numai că țevile sunt, în proporție majoritară, vechi de 60 de ani și de calitate ciur.
În fiecare oră, se pierd din sistem 2500 de metri cubi de apă industrializată. Problematica este dublă – apa industrializată pierdută trebuie înlocuită mereu, ceea ce înseamnă un enorm consum suplimentar de apă vie, de băut; apa moartă trece în pânza freatică și omoară treptat și apa de acolo.
[Vă imaginați, probabil, că nu suntem în situația Istanbulului; nu vă liniștiți, că nu e cazul – ultimii ani în București au fost extrem de uscați; e suficient să vă spun că Argeșul, un râu peste care eu trec săptămânal, când mă duc la țară, este secat o dată pe lună, cel puțin, ca să se reumple Lacul Mihăilești, cea mai mare rezervă de apă a orașului; în plus, nu am văzut lacuri de pe fosta albie a Colentinei care să fie permanent pline cu apă, nici măcar lacul Herăstrău]
Economic vorbind, pierderile tehnologice ale sistemului sunt de cca 30%. Atenție, asta în condițiile în care Elcen are un randament nominal de 50% (ar trebui să aibă 80-90% ca să fie eficient). Deci, consumăm imense cantități de apă din rezerva secătuită a orașului, apă care infestează subsolul și, în aval de București, ucide tot ce este viu, pentru un randament de 35%.
S-ar fi putut evita acest dezastru, dacă s-ar fi luat măsurile pe care le-am propus încă din 2017 – nu s-au luat pentru că s-au opus tehnocrații interesați pecuniar și politicieni obtuzi sau iresponsabili (culmea ironiei – cei care s-au opus atunci, din opoziție, soluției promovate de mine o susțin acum, din poziția de reprezentanți ai puterii…).
Nu asta e important, însă.
Esențial este să ne reamintim, naiba, odată, care ne sunt adevăratele probleme. În chestiunea epuizării apei chiar suntem în aceeași barcă toți, așa cum spunea Papa Francisc (făcând reclamă unui ser cu eficiență de 19-29%, care e menit a combate o boală cu mortalitate de 0,2%).
PS Pe burtierele televiziunilor de știri ar trebui să scrie cu litere mari: “Arc peste timp – Piperea îl sfătuiește pe N. Dan să cumpere Elcen”.
Autor: Gheorghe Piperea