E nevoie urgentă de plafonarea prin lege a dobânzilor excesive și a celorlalte costuri ale creditului. În caz contrar, vor fi consecințe sociale și economice extrem de grave cauzate de supra-îndatorare, suprapusă pe criza energiei și a alimentelor și agravată de pandemie și război
Supra-îndatorarea unui număr foarte mare de persoane este și în defavoarea băncilor pentru că se reduce clientela: cu cât ai mai mulți debitori neperformanți, cu atât ai mai multe costuri cu provizioanele și mai puțini clienți.
În Franța se practică plafonarea costurilor creditului încă din 2013. La francezi este vorba nu numai de credite de consum sau de credite acordate de IFN-uri consumatorilor, ci și de credite ipotecare.
Notă: în proiectul de lege anti-cămătărie, care zace acum în Parlament, mai este vorba doar despre creditele acordate de IFN-uri și de credite de consum, nu și de creditele ipotecare, cele care au mai mare nevoie de plafonare … În varianta inițială, toate creditele acordate consumatorilor erau vizate de plafonare.
Francezii nu se tem să folosească termenul usure (=dobândă cămătărească) pentru dobânzile excesive și pentru penalitățile exorbitante sau pentru costurile ascunse ale creditului. La francezi, pur și simplu, nu este permisă inserarea în contractul de împrumut a unor dobânzi care să fie mai mari decât cele calificate drept dobânzi cămătărești. Băncile sunt determinate de banca centrală să nu depășească acest plafon de dobândă din foarte multe rațiuni, una dintre acestea putând părea paradoxală: necesitatea de a nu se reduce auto-destructiv plaja celor care (încă) se (mai) împrumută la bănci.
O politica economică și socială atentă și precaută nu poate ignora la nesfârșit chestiunea supra-îndatorării prin costuri excesive ale creditului de retail. Consecințele sunt grave – de la executări silite, la evacuări de locuința familială și, până la urmă, la revolte masive, care vor spulbera pacea socială.
Autor: Gheorghe Piperea