Pentru a fi produse pe scară largă, medicamentele trebuie să obțină în prealabil certificarea denumită Goog Manufacturing Practice – este un standard extrem de sever și se bazează pe protocoale stricte și teste minuțioase și îndelungate.
Nu știu dacă există asemenea standarde pentru serurile de manipulare genetică prin intermediul ARNm (sau, mai nou, prin intermediul secvențelor de ADN viral). La viteza super-luminică (warp speed – numele programului lui Trump de finanțare cu bani publici a serului produs în fix 62 de zile anul trecut) la care au fost puse pe piață aceste produse, mă îndoiesc că s-a putut crea un astfel de standard în timp util.
De aceea, mă întreb cum naiba a „reușit” Food and Drug Administration să acorde autorizarea definitivă a vakseenului Pf/BionTch. Poate cu ajutorul „rotației comuniste a cadrelor” (revolving door) pe care FDA o practică de zeci de ani în relațiile cu BigPharma? Poate că FDA și-a luat o rezervă de amendarea a autorizației și a listei de efecte nedorite și „imprevizibile”, așa cum a făacut cu cel puțin o treime din medicamentele autorizate în ultimii 30 de ani?
Nu știu, dar întreb (și, poate, se sesizează cineva de la ANM sau AEM).
PS Sper să pot obține o copie oficială a contractului încheiat de UE cu producătorii de vakseen, în numele nostru și în deplină confidențialitate. Între timp, citesc contractul Pf/BionTch cu Brazilia și Israel, care circulă pe net, oarecum eretic și semiclandestin. E de groază ce e acolo …
Autor: Gheorghe Piperea