Din circul celor două discursuri concurente Putin versus Biden de ieri au rezultat niște concluzii, precum și niște fire de-ale Ariadnei, bune de dezorientat captivii din labirintul minotaurului.
1. Rusia se retrage din tratatele de neproliferare a armelor nucleare și reîncepe testele pentru noi asemenea arme de nimicire în masă. Nu că Rusia nu ar fi fost deja țara cu cel mai mare stoc de arme nucleare din lume, dar parcă se simțea nevoia de creștere și re-înnoire, nu? SUA, Franța, Marea Britanie, China și, mai nou, India, vor face la fel, că doar n-o să se rupă echilibrele. Se revine la dictonul milenar si vis pacem, para bellum – dacă vrei pace, te pregătești de război.
2. SUA se laudă că a reușit să unească întregul Occident colectiv contra Rusiei, care se laudă că a reușit să unească 3 sferturi din lume contra imperialismului american. Realitatea este că, economic, militar și chiar politic, Rusia nu a fost nicicând mai apropiată de China și, mai nou, de India (care a profitat masiv de embargoul impus Rusiei, trecând prin conturile proprii exporturile de petrol, gaz și alte materii prime rusești). Este o mare realizare a politicii soft power a SUA: cea mai mare putere nucleară a lumii (Rusia) a fost forțată să se alieze cu cea mai mare putere economică și navală a lumii (China) și cu cea mai numeroasă populație din lume (India).
3. Biden spune (nu sunt sigur că toată America e de acord cu asta) că va susține întotdeauna Ucraina. Probabil că această susținere va dura pe toată perioada în care reprezentanții Ucrainei vor continua să mintă în chestiuni strategice (cum a fost cazul cu elicopterul doborât în România, cu rachetele S300 care au ricoșat în Polonia și cu racheta care a tranzitat/nu a tranzitat România) sau eco-sistemice (canalul Bâstroe). Probabil că susținerea va dura chiar dacă Ucraina va fi devenit cândva stat agresor, fiind ultra-înarmată de Occident, pe banii contribuabililor europeni care sărăcesc și fac frigul și foamea (virând către statutul de ierbivor/insectivor). Reamintesc că Ucraina a fost cu hitleriștii, iar nu cu aliații anti-hitleriști în al doilea război mondial.
4. Putin devine și mai „necesar” poporului rus, precum devine și mai emblematic pentru speranțele suveraniștilor și ale conservatorilor, chit că respectivul nu și-a schimbat cu nimic năravurile tiranice și criminale și nici nu a ieșit cu nimic din „fișa postului” pe care i-au fixat-o globaliștii – progresiști de la Davos & co.
Între timp, noi „consumăm” discursuri ale „specialiștilor” în strategii militare, climaterice, seismologice, tenisistice și fotbalistice, aceiași care erau și „specialiști” în epidemii, drepturi și libertăți ale „imunizaților” contra medievalilor care nu cred în știință, precum și în anti-corupție și civilizație vestică.
Autor: Gheorghe Piperea