Sentimentul dominant al celor lucizi și care nu obișnuiesc să gândească în stereotipuri este că urmează mai multe bule speculative care se vor sparge și că derapajul bugetar și instabilitatea monetară vor fi dublate de falimente comerciale și personale, mai ales în categoria creditelor ipotecare și de consum.
Falimentele comerciale înseamnă șomaj și recesiune economică (inclusiv reducerea veniturilor bugetare).
Supra-îndatorarea și falimentele personale înseamnă executări silite și chiar evacuări ale debitorului din locuința familială.
Am avut acest sentiment în anii 2007-2008, când toată lumea era prinsă în frenezia imobiliară, iar bancherii făceau team-building la Sharm – el – Sheik ori în Anatalya.
După falimentul băncii de investiții Lehman Brothers, declarat fix acum 17 ani, au urmat 7 ani de restriște, sărăcire, executări silite, „vânzări” ale debitorilor către colectorii de creanțe, austeritate impusă de Băsescu.
Statul s-a preocupat obsesiv de salvarea de la faliment a băncilor și deloc de salvarea de la faliment a IMM – urilor și a simplilor particulari.
Cine a fost atent și a avut curaj s-a salvat fie singur, fie prin participarea la revolta judiciară din anii 2010-2015.
Am făcut pentru cei lucizi și curajoși procese colective contra băncilor, am scris Legea dării în plată, au determinat rescrierea unor contracte care erau incorecte, neoneste, abuzive.
Unii, puțini, s-au salvat, alții, cei mai multți au pierdut totul și au plecat din țară.
Unele legi scrise de mine în anii 2015 – 2019, respectiv, în anii 2020-2023, au fost pitite prin sertarele Parlamentului de Dragnea sau de Ciolacu, ca să nu deranjeze băncile.
A fost o singură lege care a trecut prin Parlament, în 2023, lege pe care am scris-o pentru a elimina dobînzile excesive (cămătărești) din toate contractele de credit, în special prin plafonare în raport de dobânda legală (dobânda de refinanțare a bănciulor practicată de BNR), dar ea a ieșit atât de altoită și de emasculată din Parlament încât nu mai pot să îmi asum paternitatea ei.
Culmea este că, o parte din această muncă și experiență a fost preluată într-o directivă a creditelor, emisă de UE în 2023 (mă refer mai ales la plafonarea dobânzilor și la elemente de dare în plată), încă neimplementată în România.
Am același sentiment azi, în vremuri de austeritate bolojaniană.
Se sparg:
-bula imobiliară (cu consecințe negative în piața construcțiilor și a materialelor de construcție),
-bula creditelor ipotecare,
-bula salariilor bugetare,
-bula cheltuielilor „de firmă” care se fac complet inutil (abonamente la clinici particulare, team-building, mașini de serviciu),
-bula turismului de week-end,
-bula mașinilor luate în leasing sau cu ajutorul voucher – ului Rabla etc.
Redevin „interesante” afacerile cu jocuri de noroc, colectarea de creanțe sau amanetul.
Iar consumatorii români de credite nu sunt protejați :
(i) nici contra dobânzilor excesive – plafonarea dobânzilor se aplică, teoretic, doar în cazul împrumuturilor mici, acordate de IFN – uri, iar nu și creditelor acordate de bănci,
(ii) nici contra colectorilor abuzivi de creanțe – am scris o lege a retractului litigios cândva, dar proiectul este și acum în sertarul Parlamentului, că nu era ochei pentru „industrie” ca debitorul să se libereze de datorie plătind valoarea nominală, fără penalități.
Mai mult chiar, azi nu doar contractele de credit sunt titluri executorii în sine, putând duce la executare silită și, in extremis, la evacuarea din locuința familială a debitorului, ci și facturile la utilități, precum și contractele de închiriere de locuințe.
Am scris o lege menită a calma sau neutraliza efectele nocive ale executărilor silite abuzive precum și a proteja locuința familială a debitorului (locuință în care trăiește și familia debitorului, iar nu numai debitorul). Și această lege zace la Parlament, neluată în seamă de decidenți.
Vă redau, mai jos, o informație de care veți avea nevoie curând, chit că este vorba de o practică a CJUE din 2018 – am verificat, din fericire nu s-a schimbat nimic, jurisprudența nu a fost revizuită, este încă valabilă și opozabilă instanțelor naționale (dar numai în procese concrete, individuale sau colective).
CJUE a confirmat că dobânzile din contractele de credit trebuie plafonate la nivelul celor obișnuite, iar dobânzile moratorii (penalitățile de întârziere) excesive trebuie eliminate din contract. Dacă dobânzile sunt de peste 10% pe an, au caracter excesiv, pentru că depășesc cu mult dobînda legală (dobânda practicată de BNR atunci când împrumută băncilor, în operațiunile de re-finanțare). Penalitățile care se adaugă acestei dobânzi excesive devin dobânzi cămătărești, interzise de lege și de jurisprudența CJUE. Consecința inserării în contract și a utilizării unor astfel de clauze abuzive sau cămătărești este eliminarea lor totală. Contractul de credit va continua chiar dacă banca va pierde din lipsirea de dobândă și din inflație.
Iată pe scurt (și în limbajul de lemn tipic) ceea ce a decis CJUE în cauzele reunite C-96/16 si C-94/17 (Banco Santander SA si Rafael Ramón Escobedo Cortés) :
(i) Directiva 93/13 nu se opune unei jurisprudențe naționale […] potrivit căreia o clauză ne-negociată a unui contract de împrumut încheiat cu un consumator care stabilește rata dobânzilor moratorii aplicabile este abuzivă, pentru motivul că impune consumatorului care întârzie la plată să achite o sumă DISPROPORȚIONAT de mare drept compensație, din moment ce această rată depășește cu mai mult de 2 (două) puncte procentuale rata dobânzilor OBIȘNUITE prevăzută în acest contract;
(ii) Directiva 93/13 […] nu se opune unei jurisprudențe naționale […] potrivit căreia consecința caracterului abuziv al unei clauze nenegociate a unui contract de împrumut încheiat cu un consumator care stabilește rata dobânzilor moratorii constă în ELIMINAFREA TOTALĂ a acestor dobânzi, dobânzile obișnuite prevăzute în acest contract continuând să curgă.
Așadar, tot ce trebuie să faceți, pentru a scăpa de povara creditelor cu dobânzi excesive sau cămătărești, este să acționați administrativ (plângeri la ANPC și la BNR) sau judiciar (acțiuni individuale sau colective) contra băncilor.
În lipsă de acțiune concretă, nu veți primi niciun cadou de la bănci – dimpotrivă, veți fi executați silit și, după ce nu veți mai fi avut nimic, exceptând forța de muncă, veți fi „vânduți” colectorilor de creanțe.
Autor: Gheorghe Piperea