Două idei de dezbătut azi, referitor la falimentul SVB:
(i) cum a fost posibil ca obligațiunile americane, cele mai dezirabile din lume, cele mai “sigure”, să devină otrăvitoare în termeni de 2-3 luni? Note: SVB a rămas fără lichidități, printre altele, pentru că deținea cca 100 mld de dolari în bonduri americane; cea mai mare parte a rezervei valutare a României, cca 33 de mod dolari, este constituită din bonduri americane; cred că românii ar trebui să fie cel puțin curioși, dacă nu furioși, pe această decizie managerială referitoare la avuția națională;
(ii) digitalizarea totală a SVB a făcut posibilă retragerea, prin simple click-uri pe smartphone, a peste 41 mld dolari, în doar câteva ore; de aici, falimentul SVB a devenit inexorabil; la fel și celelalte două falimente americane, precum și panica (bank run) de pe piața europeană; iată un efect al digitalizării neprevăzut de arhitecții totalitarismului digital. Trebuie spus că, fără digitalizare, nu s-ar fi putut retrage din SVB suma de 41 mld dolari nici măcar în 2 săptămâni, timp în care s-ar fi putut lua măsuri de salvare… Acum, plătim toți.
***
Tuiteriștii francezi zic că 30-40% din totalul start-up-urilor britanice sunt distruse de falimentul Silicon Valley Bank, unde își țineau banii și își făceau plățile către furnizori și fisc. Filiala britanică a SVB a fost cumpărată cu o liră de HSBC. Nicio vorbă despre necesara împușcăriere a managerilor SVB.
Un fond suedez de pensii a pierdut ireversibil 1,2 mld dolari din acțiuni deținute la banca falimentară. Nici aici nicio vorbă despre responsabilitatea managerilor.
Foarte multe start-up-uri și fonduri chineze aveau foarte multe zeci de miliarde de dolari în depozite la SVB. Administrația americană zice că va da toți banii deponenților (iar nu doar 250 mii dolari maxim per persoană, cum e regula pentru amărășteni). Cică nu va fi bail out (=salvarea băncii cu bani publici). Banii vor veni din majorarea contribuției băncilor “solide” la fondul de garantare a depozitelor. Asta va duce la majorarea costurilor bancare, deci la mai mulți bani de plată storși de la clienți și deponenți, deci la mai multe creșteri ale prețurilor. Săracii vor sărăci și mai mult. Pierderile băncii vor fi socializate. Din nou. Ca și în era falimentului Lehman Brothers. Nici din această perspectivă nu este nici măcar evocată răspunderea managerilor și a fondatorilor.
(Cum ar putea fi evocată pușcăria unor manageri atât de woke și pretenari ai Pământului? Ei nu sunt conspiraționiști, ca să li se pună ștreangul digital la gât…)
Profitul rămâne profit privatizat în mod acut, iar profitorii rămân imuni la răspundere, căci în locul lor răspundem noi, vulgul. Răspund inclusiv idiotii utili ai progresismului globalist – doar că ei se vor crede eroi care pun umărul la lupta contra … (completați voi cu orice narativ din ultimii 15 ani, câți au trecut de la falimentul Lehman Brothers, care a generat cele mai mari averi din galaxie în conturile celor mai puțini feudali din istorie).
Oameni buni și ne-stimabililor influențări progresiști: responsabilitatea managerială este singura metodă eficientă de prevenție a falimentelor sistemice, alea care falimentează state, sisteme de pensii și întregi pături sociale de genul clasei de mijloc. Plus democrații solide. Salvarea băncilor pe costul oamenilor simpli și imunitatea de răspundere juridică a managerilor vor face ca toate riscurile nebunești să continue să fie asumate contra noastră și toate distopiile drăcești să fie puse în practică în disprețul nostru. Falimentele nu doar că vor continua – ele se vor multiplica și amplifica până când nu va mai rămâne piatră pe piatră.
Dar poate că ăsta e scopul – marea resetare, nu?
Autor: Gheorghe Piperea
PS Nu uitați, principala mea specializare este insolvența.