Corpul animal viabil caută în permanență să se (re)pună în echilibru homeostatic. Constantele interne se mențin, indiferent de condițiile externe – frig, cald, intemperii, sete, foamete, boală, impact fizic etc. E un mecanism natural intrinsec, inefabil, aproape magic, dar cât se poate de real și științific probat. Evident, îmbătrânirea sau colapsul fizic ori mental determină oprirea regresivă sau intempestivă a sistemului, iar animalul se prăpădește. Dispariția sa fizică este, însă, parte din homeostazia ecosistemului – individul devine sursa de re-echilibrare a naturii înconjurătoare. De aceea murim.
Homeostazia este ubicuă. E mâna lui Dumnezeu pe Pământ. Este prezentă chiar și în regnul vegetal, care se comportă, la scală medie (de exemplu, o pădure sau o localitate umană) sau mare, la fel de homeostatic.
Individul, în timp, se re-echilibrează homeostatic: se însănătoșește sau se adaptează la noile condiții de mediu exterior, chit că îi este ostil.
Colapsul individului asigură homeostazia ecosistemului. Din țărână ne-am născut, în țărână ne întoarcem. Sau, dacă vreți, mai pă progresism dă holiud: suntem toți făcuți din praf de stele, deci toți vom merge cândva la stelele din care suntem făcuți. Ecosistemul se repară în timp, homeostatic.
Acele ecosisteme care colapsează intră în marea schemă a refacerii Pământului. Planeta, în sine, se comportă homeostatic. Este ca un corp uman sau ca o pădure. Se repară în timp, în mod natural.
Echilibrul homeostatic poate fi, însă, dereglat sau distrus, prin industrie pernicioasă (=bolnăvicioasă, infecțioasă).
Animalul de consum este umplut cu hormoni de creștere, cu antibiotice, cu nutrețuri obținute din proteine animale (deși sunt erbivore) și, mai nou, cu găuri în cavitatea abdominală prin care i se introduce furaj și i se scot fecale, ca să “producă” mai mult și mai rapid.
Omul e burdușit cu medicamente, seruri de “imunizare” și suplimente alimentare sau energizante și, mai nou, cu viruși și bacterii intra-spitalicești. E “pentru siguranța voastră”, desigur.
Pășunile sau ogoarele sunt cotropite de pesticide și de tot felul de alte chimicale care distrug flora și fauna regenerative, homeostatice. Evident, ca să producă mai mult. Și mai cinic: ca să arunce mai multă mâncare și să genereze mai multe deșeuri și reziduuri omul occidental.
Pădurile sunt tăiate, arse, “redate” agriculturii intensive și agresate permanent cu chemtrails. Pădurile au devenit resurse economice. Nu mai sunt plămânii planetei.
Mările și oceanele sunt secătuite de pește și alte viețuitoare acvatice și sufocate de pungi, pet-uri, măști de unică folosință (de “protecție”) și micro-particule de plastic. Și apa trebuie să producă mai mult. Și apa, și nisipul din bazinele râurilor și ale fluviului sunt resurse economice – de unde penuria, secarea râurilor și a lacurilor, seceta…
Planeta este supusă unor experimente climatice drăcești: grindină la Sharm – el – Scheik, zăpadă la Hurgada, 5 grade de Crăciun la Rovaniemi, un miliard de herzi aruncați în ionosferă prin HAARP, plandemie, foamete programată. Război sustenabil.
Planeta poate să își piardă homeostazia. Dumnezeu poate să își ia mâna de pe Pământul oamenilor o vreme.
E suficient ca planetei să îi lipsească acest echilibru vindecător timp de 50 de ani pentru ca homo sapiens să fie anihilat.
Cred că extratreștrii, dacă ar exista, fie s-ar lua cu mâinile de cap, fie s-ar amuza copios la vederea felului imbecil în care “experții” și tehnocrații infantili se joacă la butoanele homeostatice ale planetei.
Știți care e culmea?
Că la butoane sunt ramoliții pe care i-a uitat Dumnezeu pe Pământ, senilii de 80-90 de ani, indivizii care au fost exact uneltele cu care homeostazia lumii noastre a fost înlocuită de Necuratul.
Dar, desigur, toate cele de mai sus sunt teorii medievale ale conspirației, nu?
Autor: Gheorghe Piperea